Cu Marian Basa despre un ideal , un trup si mai multe suflete

   Astazi nu mai exista artisti monitorizabili.

   Astazi exista numai artisti cu destin , sau ocoliti de el , capabili sa inventeze inimaginabilul. Marian Basa este unul dintre ei. Tanarul artist , originar din Galati nu biseaza formule plastice conjucturale , desi uneori se mai lasa sedus de mirajul investigatiilor media.

   Tot ceea ce a "premeditat " in plan artistic pana acum i s-a-mplinit. Libertatea lui poseda repere reale , potentate de o biografie particulara , dincolo de care traieste un suflet nedeprins cu infrangerile. Semnul ce il detaseaza de ceilalti pretendenti la cununa artelor , nu e nicidecum un obstacol , ci un avantaj in construirea propriei identitati. Pe el il atrag indeosebi spatiile deschise ale imaginii ( v. anumite compozitii ale sale din sfera non-figurativului : "Natura statica stilizata" ,"Structuri supradimensionate" s.a. ). Autorul nu-si "izoleaza" subiectele , dupa cum nu o face nici cu existenta sa ; febril si adesea nerabdator cu propriile rostiri , el le lasa sa vietuiasca intr-un spatiu care le apartine , pentru a le conferi sensibilitate si substanta. Trecand prin nenumarate incercari , Marian Basa ar putea spune ca , mai importante decat renuntarile ori indoielile i se par raportarile , acele necesare cristalizari ale drumului ales.

   Pe de alta parte - e un lucru deja recunoscut - adevarurile nu se inventeaza , ele doar se descopera.Pentru un artist ele sunt o necesitate vitala , iar pentru societate , o sansa.

   Parcurgand creatia sa de pana acum se naste intrebarea : cum vede artistul drumul de la obiect la proiect ? In acest sens , el s-ar putea gandi la Leonardo , care proiecta neincetat si visa sa dea trup proiectelor sale , cu o functionalitate aproape inginereasca.

   Marian Basa nu si-a dorit defel sa inchida "o problema" intr-un anume camp plastic , ci sa revina la starea de proiect initiala. Aceasta avand fireste o deosebita zestre de memorie afectiva.

   Pictura lui traieste prin anumite asocieri distincte intre culori si semne. Lucrarile sunt de fapt incercuiri in memorie ale unor stari si implicit , ale unor cuvinte ce ascund experiente.

   Dat fiind particularitatea destinului , artistul , dintr-o conditionare a interiorului sau a pastrat mereu o distanta si o discretie fata de meandrele propriei lui calatorii spirituale. El nu opune - precum alti colegi de generatie - desenului culoarea , ci le reuneste , le face sa comunice ; pentru el aceasta , sub toate registrele ei e un fel de joc-suvenir. Ea restituie prin filtre afective si senzoriale acel natural dat sau inchipuit (v. "Nud" sau "Moschee" ).

   Cu fiece tablou are loc o imbogatire a gamei starilor afective ; ele sunt "umbre" ale culorilor majore trecute prin memorie. La el desenul e o anticipatie ce contine experienta , facand sa traiasca deopotriva , realul si spiritul. Altfel spus , obiectele si personajele lui trec din registrul memoriei in cel al oglinzii , al unui prezent mereu remodelat.

   Pentru acest tanar creator arta trebuie sa acopere un ideal , oricat de spinoase ar fi cararile ei , la care se adauga un trup , o fiinta si mai multe suflete.

   Pictorul nu s-a grabit sa-si convinga privitorul cu infinite gesticulari sau duioase lecturi lipsite de relief. Pentru a-si motiva demersul el ar putea sa-si aminteasca asertiunea lui Klee potrivit careia "arta e o imitatie a Genezei". Prin urmare , pictura e un act intemeietor care te introduce intr-un univers bine definit.

   In ultima instanta , pictorul , dincolo de propriul sau loc fizic , isi cauta niste semne , mai mult sau mai putin retorice , din nevoia de a accepta un proiect sau altul al sortii.

   De altfel , Marian Basa deschide larg ochii inspiratiei , ca sa surprinda , pe urmele celor vechi frumosul in stare pura ...

Armand Steriadi