Vinicius Tomescu si “ caietul albastru “ al memoriei

Privit in nuce , artistul e un condotier al memoriei .

Lucrarile sale –sustinute pe varii teme , relatii sau interferente stilistice- par a avea aerul unor fluturi ce dau privitorului iluzia plutirii intr-un spatiu transcendent , purificator .

Vinicius Tomescu – ca si alti exponenti ai generatiei lui – e mai putin atras de dimensiunea teoretica, analitica a fotografiei . Pe autorul “ baletelor de vise “ nu l-a tentat

in periplurile sale vizuale – cum procedau altadata Brassai sau H. Cartier- Bresson – apropierea de factorul de elaborare a realului, acel real “ suspendat “ in matricea unei imagini . Creatorul s-a lasat ispitit de “ citirea “ senzatiilor personajelor ce-i populeaza compozitiile . Aceasta s-a produs atat datorita formatiei sale , cat si pentru faptul ca “ obiectele “ lui sunt integrale prezente senzoriale ; ele nu incearca decat sa ignore principiul clasic al utilitatii in favoarea imaginatiei , sau mai direct , a naturii simbolizatoare( v. lucrari precum “ Dans initiatic “, “ Balet de ganduri “ s.a. ) .Urmarindu-i experientele se poate observa faptul ca investigatiile lui vizuale se realizeaza intr-o lume dominant expansiva ce reconstituie impresii , fragmente , mozaicuri de stari surprinse gradual , vazute ca o nastere continua .

Nota de originalitate a acestor imagini in miscare e data de puterea de evocare incorporata . in subsidiar . Ele apartin unui univers de forme si ritmuri bine structurat in jurul omenescului . Singura “ vina “ a autorului cum ar spune Bataille e “ suavul sau antropocentrism “. Tonusul vital , contaminant la lectura transforma fotografiile sale in emisari recuperatori ai unui spatiu ideal ; el devine astfel, purtator de mesaje personalizatoare , asemanator dansului balerinelor artistului , personaje desprinse din povestirile lui Maurice Maeterlinck sau E. Verhaeren .

Treptat , fotografia isi insuseste virtuti picturale . Fire predominant expansiva , Vinicius Tomescu isi diversifica cu fiecare “ andante “ plastic mijloacele de expresie .

Astfel el se supune intentiei de a exprima vitalitatea naturii ( dincolo de inerentele influente de limbaj, sau de gandire ) si acea “ douceur de vivre “ tipic latina .

Artistul reconfigureaza prin intermediul variilor tehnici fotografice “ fizionomia “ unui timp si a unei vesnice utopii : aceea a cartii destinului .

E modul sau personal de a raspunde la intrebarile Sfinxului .

Armand Steriadi