( prima editie a simpozionului de arta contemporana de la Negresti-Oas
a avut ca amfitrion Muzeul Tarii Oasului- sectiunea pictura si spatiile s.c. Ardealul
Oas s.r.l., sediul Moiseni 213/ A, s.c. Mecanica s.a.- sectiunea sculptura ; cu lucrarile de picture realizate in timpul simpozionului s-a organizat o expozitie in salile
Galeriei de Arta “ Dr.Mihai Pop “ apartinand Muzeului / curator : Vasile Pop-Negresteanu )
*****


( “ Orice poveste adevarata este o poveste fara sfarsit … “/ M.Eliade , Jurnal )

Fastuoasa robe noire pe care Audrey Hepburn a purtat-o in filmul “ Breakfast at Tiffany’s” a fost scoasa recent la licitatie ( de catre reprezentantii casei Christie’s din Londra ) iar sumele rezultate din aceasta vanzare au fost donate unor fundatii cu profil caritabil din India .

( “...una din temele ce ma preocupa este ,,zborul”, lupta materiei in spatiu . Ea
mi-a permis sa-mi dau frau liber fanteziei si sa cant fara oprelisti pe coardele
sufletului meu . De altfel, toti artistii nostri mari au exprimat un sentiment de
inaltare, de eliberare de zbor…” )
Petre Achitenie

( “ …un cerc de prieteni nu se face cu compasul… “/ Ion Barbu )


Alfred de Vigny obisnuia sa spuna ca uneori , o calatorie poate purta cu sine un gust nespus de fin de vesnicie .

Povesti, file de candoare sau cum se naste vocea unor amintiri

( recent , sub auspiciile Bibliotecii “Ion Creanga”- filiala pentru copii – si ale omagierii patronimului ei spiritual, la ceas aniversar a fost inaugurata expozitia de picture si desen “ Copilaria , primavara povestilor “ , reunind lucrari ale prescolarilor si elevilor de la Scoala de Muzica si Arte nr. 3 si “ Lorelei Kindergarden und Schulkinder “
mini-banchetului plastic i-a urmat un recital instrumental sustinut de elevii clasei de vioara de la Liceul “ George Enescu “, Bucuresti - prof. Olivia Papa )

( “ Un scriitor nu-si allege temele, ci temele il aleg pe el “,
Mario Vargas Llosa )


Dramaturgia lui Radu F. Alexandru aminteste prin formula ei o anume observatie privitoare la conditia umana, apartinand lui Milan Kundera: “ inainte de a cadea prada uitarii vom fi transformati in kitsch. Kitschul fiind statia de legatura intre fiinta si uitare”.
Radu F. Alexandru e ( din multiplele sale ipostaze ) un scriitor ce isi releva sensurile la o lectura de grad second, mergand pe urmele existentialistilor francezi , insa fara a accepta acea rigurozitate sartriana a definitiilor implacabile, gen “ l’enfer sont les autres “.

( “ Dar tarmul esti tu …/ si nu va mai ramane decat / o suita de forme, tipare oarbe
in care torni mereu / o ciudata materie, tot ceea ce porti cu tine / oriunde te-ai duce
tot ceea ce-n alte graiuri / nu se poate rosti “ /
A.E. Baconsky,” Iarna stravezie “ )


Exista zamislitori pentru care sacrificiul primeste aura normalitatii, asemeni unui alt botez al fiintei ; unul dintre acestia este sculptorul Nicolae Enea ( descinzator din spatiul cronicarilor moldavi, el e nepotul binecunoscutului plastician interbelic Nicu Enea ) .

Gheorghe Anghel si poetica desavarsirii tragice

( “ Sensul vietii e de a transforma cat mai multa experienta in cat mai multa constiinta/
A. Malraux , “ L’Espoir “ )



Putine destine poarta semnul evanghelic al smereniei , precum acela anghelian . Ca si Paciurea altadata , Gh. Anghel ramane – dincolo de structura sa cu reflexe eline – un isvoditor de adevaruri , un cautator de absolute ratacit “ intr-un veac paduret “ ce a ales precum vechii profeti , acelasi drum al Golgotei , spre a dobandi , la capatul lui , multasteptata salvare ;

( “Sunt propria mea sotie”-sau mic manual de supravietuire in stil berlinez, pe scena Odeonului )

Piesa dramaturgului american Doug Wright- “Sunt propria mea sotie”( distinsa cu Premiul Pulitzer in 2004, extreme de popular pe Broadway si montata recent pe scena Teatrului Odeon, de Beatrice Rancea, aflata la a doua intalnire regizorala cu textele autorului)- reconstituie povestea unui celebru personaj, Charlotte von Mahlsdorf ( 1928-2002 ), “suspendat” intre Gestapo si Stasi , cunoscut de autor la Berlin, si alaturi de care a trait un veritabil “sunset-romance”, vreme de aproape un deceniu.

Cand televiziunile nu mai au ce comenta, sau poate pentru a evita subiecte mult mai serioase (cum ar fi sfera politicului,a socialului,sau pentru a se apropia de teme privind arta,cultura,si starea ei actuala), se incumeta cu un tupeu de neimaginat,frizand ridicolul,de a prezenta subiecte de barfa, de cea mai joasa factura.