Aderand temperamental la conceptul de “natura tacuta”, pe care in urma cu un secol, T.Gautier sau E.Zola il gaseau mai revelator decat cel de natura imemoriala a fiintei, LisaWolf isi investeste imaginile cu un accentuat grad al pulsatiei vitale, atitudine in care descoperim si un semn polemic actual, o asumare a unei experiente initiatice, capabila sa restabileasca acea pierduta legatura cu”ochiul celest” al Universului, cum il numea G.Bachelard. Ne aflam in fata unei viziuni existentiale de natura compensatoare, provenita din acelasi fond spiritual proteic, care, prin discontinuitate asigura omogenitatea preocuparilor artistei, dincolo de descinderile sale in “arhipelagul pasiunilor pure”(M.Leiris).
Plecand de la formele arhetipale ale naturii, conjugand anume ipostaze desprinse din lumea mandalelor hinduse, cu reverberatii in gandirea mitica orientala, creatoarea reface un alt fel de Via veritas, acolo unde ochiul magic al inocentei triumfa, iar visele se retrag tacute.(v. tablourile:Bucurie,Visul verde,Oracol,Shri Radha Krishna)
Dincolo de posibilele afinitati, Lisa Wolf si-a cristalizat discursul plastic treptat, pe fondul experientei indo-nepaleze, incercand sa clarifice relatia omului cu sinele, cu zeitatile lui tutelare.
O inzestrare native aparte i-a ingaduit sa sesizeze, sa fixeze si sa traduca acele semne ancestrale, marturisitoare de intime solaritati, sau evanescente simboluri rememorand acele stranii popasuri ale gandului intr-un Timp suspendat.(v.influenta timpului-cascada din poemele tagoriene).
Lucrarile respira aproape extatic, domolind setea de clarobscur a fiintei (v.Muntele vrajit, Puterea soarelui, Femeie in spatiu).
“Natura m-a binecuvantat cu culorile sale; simboluri ale inocentei calatoresc printre aceste peisaje, precum mesagerii creatiei”-spunea Lisa Wolf ; privite succesiv, intr-un scenario ontic bine temperat, nici una din alchimiile povestite nu poseda calmul suveran al imaginii-arhetip, ci, severa constructie a Templului Upanisadelor.
Simfonia in andante maestuoso a culorilor nu aprinde rugul nelinistilor, al “albelor obsesii”, din panzele lui Miro, sau Derain, ci, vestesc atotrugatoare, regasirea acelui taram al fertilitatii, pentru care s-au adus ofrande din regatul lui Enkidu (v.”Puterea focului”,sau “Peisaj simbolic”).
Arta a carei mesagera Lisa Wolf incearca a fi deschide ceea ce Malraux ar fi numit “o calatorie in imperiul Sinelui”; vazuta ca o incizie in trupul Universului, pictura acesteia coboara cum altadata vechii ahei in Palatul lui Minos, spre a salva pierduta taina a puritatii.