Ne aflam in sala’’ Brâncusi ’’a Palatului Parlamentului la expozitia de arta plastica intitulata “Propuneri vizuale” realizata de artistii Mihaela Nica Crăciun si Daniel Crăciun
Mama si fiu, artisti consacrati, cu expozitii internationale despre care puteti afla mai multe in paginile revistei „Acropolis” si a galeriei Fanart. Stăm de vorba cu d-nul Daniel Crăciun
R: Ati expus de foarte multe ori atat in tara cat si in strainatate. Ce aduce nou aceasta expozitie in demersul dumneavoatra artistic?
D.C.: E vorba de ultimul meu ciclu pe care eu il denumesc neosimbolist sau noi forme simbolice mai degrabă , ea având un caracter semiretrospectiv.
R:Va referiti la faptul ca sunt reluate unele teme?
D.C.: Nu, ma refer la faptul ca etalează mai multe etape ale creatiei noastre. Sunt si reluări, evident in anumite lucrări sunt reluate anumite teme din parcursul nostru profesional (mai ales in cazul ei), sau la mijlocul acestui parcurs. Poate ca sunt putin obraznic sa afirm ca e o expozitie semiretrospectiva având in vedere vârsta mea.
R:In schimb ai expus foarte mult pana la aceasta vârsta. Si atunci te referi poate la faptul ca ea ar reprezenta un punct al împlinirii tale artistice, de maturitate?
D.C.: Da, s-au reliefat mai multe etape, mai multe cicluri de preocupări, ele integrându-se in perioada ’94 si pana acum in 2009. Am cincisprezece ani de practica. Am început sa structurez pe ideea de ciclu inca de pe bancile scolii, deja in’96 aveam o expozitie cu conotatii social politice. Se numea ‘Constelatie-memorie” si care redimensiona de fapt tema de la licenta. Acum ar fi ciclul neosimbolic, nu ma refer neaparat la simbolismul istoric. Sigur ca nu ai cum sa nu fi tributar. Eu mă refer la niste simboluri filtrate prin actualitate, la niste elemente simbolice permanente, cum ar fi Îngerul sau Demonul, cum ar fi tema comunicării. In sensul de leitmotiv al creatiei recente.
Aceste lucruri sunt relative putine. Sigur , faptul ca sunt foarte structurate au lăsat impresia ca este un ciclu extrem de abundent, dar nu, eu as putea spune ca de abia acum am început sa lucrez la acest ciclu in care comunicarea e redata de cartele telefonice, de simuri, de carduri.
R:Poate fi văzuta aceasta expozitie ca un dialog cu sine sau ca un voiaj initiatic sau nici una dintre aceasta formula nu vi se pare ca v-ar caracteriza?
D.C.:E un voiaj in sine ca sa încerc sa impact ambele formule si întotdeauna când faci un voiaj in sine, in sinele tău, presupune ca ai făcut un voiaj in exterior; dar cum adevărul e-n noi nu in afara noastră cum zicea Kant, trebuie ca lucrurile sa fie rezolvate in identitatea ta, si nu ca esti un documentarist, doar un simplu aparat de fotografiat.
R:Multe dintre lucrările tale se refera , asa cum au surprins si alti critici de arta care ti-au văzut expozitia la o comunitate care este supusa unor forte malefice si care întrevede pe undeva o speranta, un gând generos, asa cum spune un critic chiar la tine in catalogul expozitional. Exista deci un gând care salvează, care sugerează ideea salvarii. In ce măsura acesta idee constituie o sursa de inspiratie? Poate fi un leit motiv al creatiei tale?
D.C.:Ideea de lupta in sine e o sursa de inspiratie pentru mine. Poate principala sursa. As afirma ca arta mea ar avea in ea ceva foarte etic, artistul ar trebui sa fie un exponent al cetătii , artistul ar trebui de altfel sa fie preocupat de problemele întregii planete. Trăim intr-o lume care se globalizează. Daca mă refer ca arta frizează socialul trebuie sa te implicit in transfigurarea multor adevăruri si realitati ale acestei planete.
R:Credeti ca un artist trebuie sa surprindă universalul?Aceasta perspective conferă valoare, autenticitate operei respective?
D.C.:Da. Una din temele care mă preocupa este ideea de comunicare.(Si mă refer la faptul ca eu acuz oarecum comunicarea de tip tehnologic. Aceasta cred eu ca are legătura cu procesele globaliste, in care economia tinde sa se subsumeze politicului, moralului.)
O alta tema care m-a preocupat si asupra căreia am revenit este si tema transfigurării umane, omul privit ca un monstru
R:Va referiti la alienarea acestuia?
D.C.:Da. Cu toate ca aparent are toate apanajele sau toate resursele , ca se afla intr-o mare bogatie informationala de unde zice-se are posibilitatea sa aleagă este adus intr-o stare in care nu are ce sa aleagă, decât autoincluderea intr-o civilizatie consumerista, in care de goana după bani, vânzarea personalitătii, obligatia de a te face simpatic celui de alături sunt la ordinea zilei. La ora actuala nu e o diferenta intre o societate dictatoriala si o societate in care political corect-ul domina, cum sunt unele dintre societătile occidentale. Pe de alta parte nu trebuie sa te cantonezi intr-o anumita sfera a gândirii sau a unui sector ideatic , filozofic pentru ca atunci creatia unui artist risca sa devina monotona sau manierista. De asemenea am ciclul vegetal sau “Noi priviri asupra naturii “in care încerc sa fac o introspectie intre ciclul lumii vegetale si chiar animale, care traieste dincolo de noi si cu care a început viata pe acest pamant pentru ca fara arbori nu am putea trai.
 |
 |
R:Vedeti natura ca pe o sursa de reechilibrare biologica cat si spirituala?
D.C.:Cu siguranta .Demersul meu poate constitui si un protest ecologist întrucât natura, după cum stim este intr-un mare pericol. Si asta din cauza naturii umane care este deosebit de pervertita.
R:Ii inviti pe privitorii expozitiei tale sa caute sensuri profunde prin întoarcerea la lucrurile pure?
D.C.:Ii invit sa încerce sa meargă spre origini, pentru a se putea regăsi pe sine.
R:Navighezi cu multa dezinvoltura intre pictura si fografie si arta video , regăsim in expozitia dumneavoastră si lucrări de arta fotografica si video. In albumul dumneavoastră afirmati ca :”In fotografie caut acuratetea si claritatea specifica mediului”.Puteti sa spuneti ce semnifica fotografia pentru tine?
D.C.:Nu e nou pentru nimeni ca in aceasta expozitie fotografia isi găseste un loc important. M-am apropiat de ea relative curând, de acum 3- 4 ani. Anul trecut am avut o expozite la Galateca unde am avut foarte multe lucrări reprezentând fotografii. Sigur, fotografia nu mai e ceea de pe vremuri cu emulsii, ea s-a digitalizat .Si in fotografia digitala artistul trebuie sa respecte armonia, proportiile, limbajul plastic specific pe care un artist trebuie sa-l stăpâneasca cu inventivitate si maturitate. El trebuie sa invete niste softuri care îl ajuta foarte mult si ii usurează foarte mult munca .
R:La expozitia de la Căminul Artei am văzut ca ai abordat si arta video?
D.C.:Aici trebuie sa recunosc ca mai am multe de invatat. Inca mă joc, experimentez. Poate ca nu mi-ar prinde rău o specializare. in zona asta .
R:Oricum ai încercat multe forme de limbaje plastice in care sa ti exprimi ideile si sentimentele. Te consideri un tip flexibil?
D.C.:In arta si in viata trebuie sa fii flexibil. Asta iti da posibilitatea sa ai timp sa aprofundezi un limbaj sau altul, o atitudine sau alta.
R:Ce speri de la următoarele expozitii?
D.C.:Ce pot sa sper? Sper sa aibă impact la iubitorii de arta. In ceea ce privesc vânzările având in vedere ca suntem in anul crizei …e mai greu. O sa mai am in curând o expozitie in România si nu e exclus sa fiu invitat la o galerie din Franta cu care sunt in tratative.
R:Ce părere aveti despre evolutia artei contemporane la noi?
D.C.:In ceea ce priveste arta contemporana in România pe de o parte sunt multumit ca s-au diversificat limbajele fata de ce era in anii ’90 si asta datorita faptului ca au apărut galerii particulare care au avut ceea ce făcea in străinătate si datorita a doua saloane “Salonul de tineri artisti meta” sau unor manifestări ale unor galerii din Timisoara , Iasi si Miercurea Ciuc. Sunt din păcate câteva galerii care s-au axat pe artisti pana in 35 de ani care uita ca mai exista si artisti mai in vârsta la fel de apropiati de limbajele contemporane, la fel de moderni. Eu cred ca e bine sa-ti asumi simetrii cu anumite curente din occident, mai ales daca acestea au lipsit din spatiul acesta. In fine, trebuie sa dam o sansa si galeriilor de la noi sa mai treacă niste ani .Eu personal sunt si nu sunt interesat sa colaborez cu o galerie din România. Unele au mentalitati prea exclusiviste. Când vor apărea mai multe muzee de arta contemporana probabil ca va exista si o reala concurenta, asa cum exista in tarile cu traditie culturala din întreaga lume. Din punct de vedere economic, si mă refer la vânzări fenomenul e inca firav. La acest impediment se mai adăuga si scandalurile apărute in presa. La noi galeriile mai repede se completează un pe alta decât se afla in concurenta. Sa speram se vor diversifica si ca vor fi mai aproape de realitătile din occident.
R:Eu doresc sa te felicit pentru acesta expozitie care impresionează atât prin cromatica cat si prin temele surprinse si iti urez ca aceste dorinte sa ti se împlinească.
Speranta Stefanescu 2009 
Sus