Expozitie deschisa in salile Palatului Sutu din Capitala, in prezenta unui numeros public

Expozitia postuma din acest an, consacrata artistului disparut in aprilie 2008 este cea de-a doua, dupa cea organizata la ICR-ul din Venetia, din luna ianuarie. O vasta si sugestiva antologie desprinsa din “opera magna” a unuia dintre cei mai dinamici, mai profunzi si mai explozivi desenatori pe care i-a avut arta romaneasca in ultima jumatate de secol; ea reflecta fara complexe si discursuri decorative si perioada sa de inceput: cateva teme sociale, un colt de santier, niste pescari sau lucratori ai campului, toti tratati insa cu aceeasi verva ingandurata care va fi patina marilor sale cavalcade de mai tarziu; printre ele regasim minotaurii si fecioarele sale razboinice, labirinturile si monstrii de inspiratie goyesca ,care ii vor orna panteonul imaginar din vremea maturitatii. Asezate sub sticla (albumele, copertile, cartile – de la Rilke la Dante si Cervantes, pe care cititorul roman le va asocia mereu cu numele sau, dupa cum francezii o fac cu Gustave Dore si ilustratiile acestuia la acelasi Dante, La Fontaine, Rabelais, Cervantes sau Balzac) lucrarile respira un farmec aparte, marturie a desavarsitei maniere stilistice pe care acest artist a stiut sa o mentina si totodata sa o perfectioneze.
Marcel Chirnoaga e unul dintre acei mesteri care, vorba poetului antic isi cunosc bine mestesugul, dar se lasa inspirati de inger de sus…
O expozitie pe care o vedem asezata ca si albumul sau din 2000, sub semnul cuvintelor lui Rene Char: “ceea ce vine pe lume fara sa vrea sa tulbure, nu merita nici grija, nici rabdarea noastra”.Altfel spus, o destainuire aidoma unei “judecati de apoi”, in care artistul e definitiv plasat, langa cei nemuritori.


Armand Steriadi