O expozitie de fotografie inedita intitulata “Fidelitatea imaginilor. Rene Magritte si fotografia” s-a deschis recent la MNAR, in salile Kretzulescu, cu sprijinul Delegatiei Valonia-Bruxelles la Bucuresti.

Expozitia reuneste 59 de piese realizate de pictorul suprarealist belgian in perioada 1925-1955. Fotografiile selectate au o doza aparte de intimitate, ele evocand mai ales spatiul familial si al prietenilor, printre care se disting scriitorii Paul Nouge, Louis Scutenaire, Marcel Marien, Paul Colinet, Irene Hamoir,Georgette, si fratele sau, Paul. Realizate cu un Kodak interbelic, imaginile nu se disting printr-o pozitionare aleasa; dimpotriva, locurile sunt dintre cele mai banale. Inspiratoarea celor mai multe dintre ele a fost Georgette Berger, artist vizual, cea care, din 1922, ii era sotie. Ele frapeaza prin stranietatea compozitiei, prin mizanscena situarii personajelor. Pictorul se distra punandu-si apropiatii in posturi inventate, inainte de a-i imortaliza, la fel cum aranja anumite elemente ale tablourilor sale.
O parte dintre fotografii au fost folosite de artist ca etape in elaborarea unor lucrari.
Liantul acestor fotografii este misterul, o atmosfera imbibata de aburul enigmei, pe care o regasim si in pictura. Louis Scutenaire a fost cel care a format aceasta colectie de fotografii pe care le-a prezentat in urma cu trei decenii intr-o expozitie numita “Fidelitatea imaginilor”. Era un titlu ce parafraza o panza intitulata “Tradarea imaginilor” realizata de artist in 1929.
Prin aceasta opera, Magritte amintea ca imaginea unei pipe, desi redata realist, aproape fotografic, nu inseamna realitatea, ci doar o reprezentare. La unele dintre fotografii documentarea era insotita si de un citat al autorului ( de pilda, cea infatisandu-i pe cei doi soti poarta urmatoarea consemnare: ’’Iubirea nu poate fi distrusa. Cred in victoria ei’’ ).

****

Despre creatia lui, Magritte spunea: Picturile mele sunt imagini vizuale ce nu ascund nimic, ele evoca misterul ’’, iar cand cineva il intreba ce reprezinta, el le raspundea ca ’’ nu reprezinta nimic deoarece misterul nu inseamna nimic, e refuzat cunoasterii ’’. Prieten cu Breton si alti artisti suprarealisti, el a fost autorul compozitiei Violul, executata pentru coperta cartii acestuia, Ce este suprarealismul ?, in 1934.
Influenta sa asupra artistilor conceptuali si a pop-artei a devenit vizibila abia in anii 60. Idealul lui era sa transforme pictura intr-un poem vizual, pe urmele lui de Chirico.
La deschiderea expozitiei au participat : reprezentanta Delegatiei Valonia-Bruxelles la Bucuresti, Fabienne Reuter, profesorul Denis Laoureux de la Universitatea Libera din Bruxelles si Roxana Theodorescu, director general al Muzeului National de Arta al Romaniei .