Concert pentru culoare , flaut si violoncel sau cerurilor lumina le-asterne amintiri…


( Une oeuvre d’art est un coin de la creation vu a travers un temperament
Emile Zola – Mes haines )



Pictura inseamna pentru Cornelia Victoria Dedu a se plimba la ceas de seara , sub un cer de toamna rilkeeana , printre colinele verzi ale inspiratiei . Numai atunci arcusul amintirilor suna lin peste lucruri , iar motivele picturale se dezvaluie privitorului in toata splendoarea lor . Intregul film al creatiei prinde astfel contur , asemenea unui vechi papirus descoperit in vreun sipet de-argint
Discipola maestrilor Cumpata , Baba , Marsic si Vasile Grigore , artista atesta o fire lirica , iubitoare de ceremonial – insa nu unul limitator de senzatii – ce isi aseaza sevaletul cu migala florentina , propunandu-si sa lucreze sub semnul lui Hermes , al clavecinului bine temperat al fiintei . Tablourile ei sunt un alt nume dat discretiei , reverentei in fata Naturii . Exista de altfel culori-far , dincolo de care , traieste o stare anume , acea forma platoniciana a unui suflet ce-asteapta sa fie binecuvantat .
Clasicista prin formatie si moderna prin viziune si limbaj , autoarea are nostalgia orelor crepusculare ale naturii , spre care nu de putine ori si-a indreptat pasii ; in pasta culorii , ea sublimeaza puterea materiei , laolalta cu anxietatea , reusind a emotiona , a naste in cel ce priveste nebanuite flori sufletesti , cum le spunea Ion Pillat ( v. aici lucrari precum Valea cu pesti ,Compozitie in atelier , Treptele apei , Barci la Oriahova , La turci , Casa lui Ionascu ) .
Creatoarea are harul organicitatii limbajului plastic , pictura iradiind o cuceritoare sinceritate . Ceea ce o preocupa indeosebi este adecvarea , corespondenta secreta intre viata naturii si integrarea , captarea ei picturala .
Panzele Corneliei Dedu participa la spectacolul existentei nu doar ca martore incidentale , ci reconstituie – tot asa cum cei vechi recompuneau profilul unui oras scufundat – un veritabil mozaic de stari , impresii , reflectii , ce se combina firesc , nelasand loc echivocului sau digresiunilor vatamatoare , disconfortabile .
Daca am sintetiza demersul sau – atat auctorial cat si psihologic – el ar putea fi cuprins in spatiul unei poetici a formelor si personajelor , ce mosteneste deopotriva , leitmotive clasice si subtile arheologii vizuale ( v. mai ales peisajele sale transfigurate , reverberand in constiinta celuilalt , fara agresivitate ca o proprie amintire ) .
Ce adaposteste muzeul imaginar al pictoritei ? Cautarile si incursiunile unui temperament viu , necenzurabil , prin definitie . Evitand tentatia elegiei de opereta , autoarea isi pune probleme de arhitectura compozitionala , de delimitare a valorilor si maselor de culoare , cultivand cu rafinament atributele armonice ale griurilor . Artista sprijina cu umarul amintirii streasina caselor vechi din campie spre a nu se narui din mit in anonimul cotidian . ( v.uleiurile sale printre care se distinge Casa terasata )
Exista la nivelul paradigmei plastice o ingemanare a vocii clasicului cu aceea a modernului ; acest lucru poate aminti gestul indraznet de altadata al unui Puvis de Chavannes ce-ncerca sa-mblanzeasca Universul , cu-ale sale fecioare serafice , dansand intr-un Paris pierdut in lumina ireala , de poveste a lunii…
Desenul este vivace , penetrant , imprumutand ceva din patosul , din incandescenta atmosferei reale .Respectand traditia picturala interbelica formele comunica direct in culoare , in vreme ce paleta cromatica reface – omniscient – un orizont , o zona necesarmente redusa , insa marcata de tonuri grave , de pamant . Peste ele lumina reverbereaza in suprafete dominante de alb si albastru , de o oraculara virginitate .


***


Suntem fiinte destinate nu extinctiei , ci resurectiei , ne spune Cornelia Dedu . Pictura ei e o dovada irefutabila in acest sens . Nimic nu o poate deturna , intuneca sau abandona intr-o halta existentiala oarecare . Ea devine – cu fiecare prezenta – o punte intre acum si totdeauna , intre aproape si departe , altfel spus , intre Logos si Intruparea lui , prin creatie .
Artista crede in suprematia vietii , in surasul varatec al ierbii descretind fruntea timpului .
Sa culegem asadar , din livada viselor sale acele fructe ale-mplinirii , intr-o lume ce-a-mbracat prea ades , precum in vremi de demult , straiele sihastrului …



Armand Steriadi