Palatul Brâncovenilor de la Mogoºoaia a fost recent amfitrionul a trei expoziþii paralele aparþinând unor artiºti care au drept punct de convergenþã spiritualã ºi existenþialã oraºul lui Degas ºi fac parte din aceeaºi generaþie ( Dorin Creþu ºi Christian Paraschiv sunt stabiliþi în Paris la sfârºitul anilor ”80, iar Michel Sicard este profesor de arte vizuale la Sorbona , artist cu vechi preocupãri literare ) . Deºi cei trei contureazã tipologii ºi viziuni diferite, ei se întâlnesc în spaþiul fertil al palatului într-un substanþial dialog al formelor ºi conceptelor ( prezentat cu generozitate ºi eleganþã a discursului de criticul de artã Dan Hãulicã ) .
În ipostaze distincte, fiecare încearcã o redescoperire a limbajului plastic ( în gesturi lirice, discret orchestrate, la Michel Sicard, persuasiv-conceptuale la Christian Paraschiv, sau reflexiv-decorative la Dorin Creþu ) . Cu fiece lucrare parcursã, ochiul poate sã se împãrtãºeascã – fãrã sfialã sau savante precauþii – din expansivitatea culorii ºi deopotrivã, din tensiunea gândului transfigurat . Acest fapt se relevã mai ales în cazul artistului francez . De formaþie literarã, Michel Sicard investigheazã relaþiile artei cu limbajul ; la sfarsitul deceniului ºapte, în urma unor experimente de poezie vizualã elaboreazã o serie de picture intitulate ecritures , în care, alfabete fãrã litere, în tuº colorat, invadeazã spaþiul . Ele sunt urmate de aºa-numitele stropituri , ce proiecteazã culoarea sub formã de jet, de pete fie diseminate, fie opacizate prin tehnica suprapunerii transparente . Temperament deschis inovaþiilor, el a colaborat cu nume literare consacrate precum Michel Butor, Eugene Guillevic, Fernando Arrabal sau Stefan Jude . A participat la deschiderea primelor expoziþii din jurul cãrþilor eliberate organizate de Fondul Regional de Artã Contemporanã din Rouen . În paralel, este atras de caligrafia orientalã ºi de grupul Cobra ( v. conlucrarea sa cu Pierre Alechinsky ) , de raportul artistului cu gestul, cu inscripþia, cu simbolul . Periplurile în spaþiul asiatic i-au oferit de altfel material pentru douã cicluri de picturi – Amprente efemere ºi Semne ºi Flux, unde tuºul ºi culoarea se-nvecineazã, fãrã a se contopi, relevând energia materiei .
Demersul artistic inedit nu vrea decât sã prefigureze un rãspuns la o problemã tot atât de complexã, pe cât de grav e conþinutul ei : care este sensul intim al creaþiei ºi cum poate fi determinat orizontul sãu psihologic, trecând peste cercul ademenitor al experimentelor ?



Bogdan Ionut Zamfirescu