RETROSPECTIVA ION POPESCU-NEGRENI ( 1907-2001 )

( expozitia omagiala Ion Popescu-Negreni deschisa la Cercul Militar National , in salonul Galeriei Artelor , la implinirea a 7 ani de la disparitia artistului )
Recent s-a deschis cea mai ampla si reprezentativa reunire de tablouri purtand semnatura maestrului , de cand pictura sa si-a gasit loc in memoria afectiva a generatiei actuale ; in aceasta toamna Fundatia Ion Popescu-Negreni – cu sprijinul UAP , Muzeului Judetean Olt , Muzeului de Arta Craiova si al unor importanti colectionari particulari – a organizat o retrospectiva Ion Popescu-Negreni ( circa 250 de lucrari de pictura si grafica ) , care a fost prezentata la Bucuresti si va fi itinerata la Braila , Craiova , Constanta , Iasi , Sibiu , Timisoara si Vaslui .


***

In intimitatea atelierului , prietenii ii spuneau fara paranteze curtenitoare , fara epatare , Papa Negreni .
Fostul ucenic al lui Camil Ressu si Artachino este artistul care a innobilat si a dat maretie lucrurilor aparent minore ale vietii , acelor marunte intamplari din natura ; peisagistica lui este singulara in contextul generatiei sale , indelung zbuciumate de spectrul razboiului ; ea este expresia unei perceptii lirice a realitatilor , a trairilor simple , aproape neobservate .
A trecut prin viata si arta la fel de elegant , fara emfaza si fara sa arboreze vesnica mina a neintelesului umilit , sau , dimpotriva , a boemului ce ridica osanale mai marilor zilei pentru un pumn de arginti .
Exista si in natura laudarosenie si zorzoane pentru incantarea privirii noastre – reflecta el spre amurgul vietii , retras printre panzele sale . Pictorul avea ceva bacovian in priviri , caci ii placea sa adaste indelung in fata unui motiv , a unei nuante . In panzele lui , spunea Ion Vlasiu era inchisa melancolia Baraganului .
Aparenta austeritate a asocierilor tonale pe care obisnuia sa le foloseasca , evitarea unei paste agresiv – dominatoare ; tentele de o precizie si o spontaneitate surprinzatoare , dadeau iluzia unei continue ebosari a suprafetelor pe care lucra . De aici si aerul de notatie libera , de un anume schematism compozitional , repetitiv – insa mereu solutionat admirabil pictural - fara urma de cliseizare a viziunii sau a temelor .
Lirismul este desprindere si coborare in miezul sensibil al lucrurilor ce ne inconjoara – observa el , justificandu-si inclinatia spre duhul reflectiei si atmosfera poetica a imaginii picturale .
Eu nu pot sa le dau semenilor mei decat bucurie si iluzia fericirii prin atributele imaginii plastice – nota altundeva artistul in jurnalul lui de atelier . Prin ele am vrut sa reprezint si durerea si bucuria vietii si zbuciumul catre bine , adevar si frumos .
El avea ca si Ion Vlasiu , Corneliu Baba , Nicolae Tonitza , Francisc Sirato , Eugen Dragutescu , Alexandru Ciucurencu sau Henry Catargi vocatia cuvantului bine rostit .
Cu asemenea marturisiri de credinta , de o solemnitate aproape goetheana – Popescu-Negreni a intruchipat intr-o fascinanta simplitate – imaginea unui Eden terestru , lipsit de orice retorism monumental sau de frivola sentimentalitate .
Sunt calitati ce i-au conturat un portret moral si deopotriva afectiv , inimitabil .
Artistul era alcatuit din contraste , din antiteze , care se iubeau , vorba lui Eugen Ionescu ; in pofida staturii sale dominatoare , atletice , de Hercule dunarean , prezenta sa publica era una discreta , mai degraba modesta , ingandurata si aureolata de o anume spiritualitate arhaica , care nu genera distantare sau teama , ci nevoia apropierii , a dialogului . Discret si solitar , fara explozii verbale , afabil dar neconcesiv , inteligent fara exaltare , niciodata revoltat , Negreni lasa o impresie de forta concentrata .
Dintre tinerii sai colegi ,apartinand aceleiasi familii spirituale ( v. si impresiile din jurnal ) s-a simtit mai apropiat de Ion Pacea , Traian Bradean , Aurel Nedel , Marius Cilievici , Vasile Grigore , Vasile Blendea , Paul Miracovici , Mac Constantinescu , Eugen Gasca , Stefan Constantinescu , sau fratii Salceanu .
Paradoxal , el nu poate fi considerat drept un incorigibil traditionalist ( desi pictura lui e personificarea firescului limbajului , purtat in limitele realitatii imediate ; el cauta in fiecare gradina , fruct sau floare , in orice obiect ce amintea de ambianta rustica , acea substanta a convorbirii sale cu lumea , cu sinele , cu divinitatea . Pentru Negreni , pictura e numai tacere . Gloria in arta se obtine prin ardere proprie , printr-un consum dureros al fiintei tale ; ca pictor am cautat pe cat am putut sa prevad aceste lucrari cu niste virtuti , spre a trece prin vama timpului si , la analiza docta a teoreticienilor , sa nu ma umilesc , sa pastrez tacere .
Niciodata nu a fost venerat , omagiat sau gratulat cu recunostinta contemporanilor , decat cu rare exceptii . Stia sa estompeze cu tact si diplomatie micile ingratitudini ale timpului . Nu a raspuns constrangerilor , dimpotriva , a lucrat liber , fiind un antidogmatic in arta ; a facut din panzele sale veritabile spectacole de virtuozitate cromatica . Era un Nestor al artelor , nu-l mai putea rani la senectute indiferenta celorlalti : resemnat , vin la atelier ca sa fiu multumit seara , la culcare , ca am deschis cutia de culori si am obosit pensula …
De-a lungul vremii au depus marturie despre singularitatea picturii sale o serie intreaga de personalitati printre care ii putem aminti pe Dan Grigorescu , Adriana Botez-Crainic , Ion Vlasiu Mircea Deac , Grigore Hagiu , Alexandru Cebuc , Octavian Barbosa , Virgil Mocanu , Corneliu Antim , Alexandra Titu , Cristina Angelescu , Theodor Redlow , Mariana Preutu , Tudor Octavian , Vasile Florea sau Constantin Prut .
Exista in jurnalul sau o fraza definitorie pentru traiectoria si altitudinea morala a artistului : acum 40 de ani , cand eram in prizonierat , am avut bucuria si tristetea unui popor care, pentru a-si pastra fiinta s-a mariat cu cei care l-au mutilat la Viena si apoi s-a incuscrit cu cei care au rupt din trupul Moldovei .


Armand Steriadi