Formele artei (prin muzica, cuvant si imagine ) au coincis inca de la originea lor.
Din timpuri imemoriale oamenii au cautat sa-si contureze o viziune proprie asupra lumii.Astfel, putem afirma ca originea artei e sacra,exprimarea sentimentului religios pastrandu-se pana in secolul XVII.Un exemplu convingator in acest sens il putem observa in piramide, unde putem releva convietuirea simultana a formelor de arta, respectiv texte, sculptura si pictura.Piramida este adevarul intreg al artei,obtinandu-se un mesaj estetic de ansamblu.Intram chiar in inima artei.Suntem misterul cosmic,ordinea secreta a universului.
Din punct de vedere estetic, simultaneitatea originea formelor artei si permanenta lor conlucrare in crearea mesajului estetic a fost afirmata simultan de celebrul Hegel in ‘’Estetica”si de fondatorul istoriei artei Winhelman in “Istoria artei antice”, pentru a fi reluata de Goethe, Benedeto Croce, Blaga,Baudelaire.
Au fost incercari ale unor ganditori de a proclama literatura “regina artelor”, singura forma de expresie fiind cuvantul.O asemenea incercare de hiperbolizare a rolului literaturii o intalnim la Borges, care proclama ca “universul insasi e o carte din care trebuie sa citim”. Lectura ar fi,dupa aprecierea sa, chiar esenta existentei umane.Aceasta conceptie e preluata de la scolasticii din evul mediu.
Biblia a cautat un raspuns la toate problemele umane,fenomen care, corelat cu faptul ca unele capitole au forma literara, au intarit ideea gresita de a rupe literatura de restul artei, de a-i acorda prioritate.
Foarte multi pictori au redus pictura la conditia muzicii, spunand ca pictorul realizeaza o simfonie de culori.La fel sculptorul realizeaza o simfoniee de linii si volume, iar unii critici literari afirma ca orice bucata litereara buna poate constitui un poem muzical.Daca e adevarat ca toata arta e simfonica,(cascada de armonii),atunci putem explica mai bine aceasta infratire inca din geneza intre literatura, sculptura, pictura, muzica.Aceste forme ale artei fiind gemene, fenomenul de cofunctionare a lor l-am putea numi congeneritate.Multe capodopere muzicale, cum sunt Tosca, Traviata,Rigoleto,Paiate,Oedip de Enescu au fost realizate dupa librete de slaba valoare literara, dar transformate prin forta creatorului.
Faust sau Manon Lescaut au fost realizate dupa opere celebre ,cazuri fericite in care opere literare s-au transformat perfect in opere muzicale.Ne dam seama ca mijlocul de expresie este important, dar esential este geniul creatorului.Observam o permanenta circulatie de simboluri intre arta literara si celelalte genuri artistice.Astfel, Benedeto Croce sustinea in finalul celebrei sale “Estetici” ca, paradoxal, nu exista genuri artistice, ci doar opere de arta, adica creatii in care, prin emotii artistice, prin efectul fiorului atingem si traim sublimul, intram in extaz, ne purificam.(katharzis) la Aristotel si astfel ne cufundam in universal, ne indumnezeim.Arta a reusit sa ne dezvaluie misterul cosmic, misterul vietii si misterul sufletului uman.Rostul ei este de a structura personalitatea pentru viata si actiune, pentru a transforma figurativ intreaga realitate sociala.Arta misca, culpabilizeaza, declanseaza reactii de remodelare a lumii prin intermediul tuturor formelor ei de expresie.Prin transfigurare artistica omul devine erou, capata puterea de a se sacrifica.
Marele scriitor Dostoievski, “o constitinta framantata de tragismul existentei si de arderea idealului, un profet al frumosului salvator”,cum spunea Albert Kovacs, a fost preocopat de aceasta legatura dintre literatura si arta.Astfel, in cartea sa intitulata “Scrisori despre literatura si arta” regasim numeroase reflectii privind aceasta tema.
“Ca oamenii nu pot fi linistiti prin progresul inteligentei si necesitatii, ci prin recunoasterea morala a frumusetii supreme, care slujeste drept ideal pentru toata lumea, in fata careia toti s-ar prosrena si s-ar linisti:iata , cum ar veni adevarul in numele caruia toti s-ar imbratisa si ar incepe sa actioneze, incercand sa o atinga(frumusetea)”(Dostoievschi,despre literatura si arta, capitolul”Genurile literare.Indiferenta,angajarea si perfectiunea artistica).
Exista in viziunea lui Dostoievschi, cat si a altor scriitori care s-au ocupat de aceasta tema o unitate intre literatura si arta, aceasta din urma fiind arta a cuvantului, Ca si pictura, muzica, sculptura, literatura transfigureaza realiteatea cautand sensul adevarului existentei.Astfel, opere ca Iliada, Odiseea, Cantecul Nibelungilor,dincolo de valoarea literara indiscutabila, insemna pentru omul modern si o sursa autentica de cunoastere a unor modele fundamentale de viziune asupra conditiei umane.Atat in literatura, cat si in alte domenii artistice enumerate anterior exista o o distinctie neta intre cunoasterea stiintifica si si cea artistica.Si in literatura si muzica si artele plastice rolul preponderent revine sensibilitatii si sentimentui.Aceasta cunoastere indistincta9spre deopsebire de cea aparent clara si distincta a demersului rational) e datorata capacitatii artei de a exprima adevaruri imediate prin simboluri adresate nemijlocit sensibilitatii.In opinia lui Benedeteo Croce, cunoasterea artistica se distinge printr-o modalitate proprie , prin care artistul reusesete sa dobandeasca informatii despre acea zona a realitatii, altfel nedetectabila, si sa ni le transmita prin intermediul operei.Obiectul cunoasterii il constituie eul profund si reactiile acestuia fata de realitate.”este o zona ce inglobeaza cael real care scapa investigarii rationale, dar pe care sensibilitatea noastra il semnaleaza asemeni unui radar”.”Literatura,ca si pictura si muzica,este mijlocul prin care accedem la esentialul din om, inapt pentru logica:visele, emotiile, dragostea, ura, speranta, angoasa, sensul vietii.”( Ernesto Sabato).
Intre literatura si arta se releva in primul rand prin scopul comun estetic si dialectic, si anume cel de purificare(katharzis).Interferentele, influentele literaturii cu celelalta arte sunt fenomene generate de raportarea permanenta dinamica si creatoare la valorile artelor surori.
Ca un exemplu in argumentarea acestei infratiri intre arte putem aminti ilustrarea bibliei de Marx Chagal.Aceasta infratire intre arte este profund necesara si permanenta in conditiile in care spiritul contemporan aspira spre arta integrala,(ars una), adica spre utilizarea in aceeasi opera a tuturor genurilor si expresiilor artistice).In aceasta situatie prezenta si inceea ce vor tendintele de viitor constatam ca literatura si celelalte arte devin si mai necesare si mai indestructibile si mai profunde si cu un remarcabil efort de dezvoltare creator.Daca cosmosul, viata, omul formeaza o unitate indestructibila si vesnica atunci si arta, ca reflectare sintetica si simbolica a acetei unitati eterne, ca aprofundare a misterului cosmic si uman- trebuie sa se dezvolte din ce in ce mai mult prin intarirea mutatiei dintre genurile ei prin intensificarea interferentei dintre aceste genuri simultan cu mijloacele tehnice de realizare a artei.Aceasta dezvoltare a artei are ca tel ultim adevarul, frumosul, binele.telul artei este stabilit din antichitate de filozofii greci (Kalokagathon)Acest tel al artei ramane un scop unic.iIn teza sa de doctorat marele istoric de arta Paul Comarnescu a expicat cum telul suprem al artei si al intelepciunii (adevarul, binele si frumosul) devin tot mai profunde si mai pasionat urmarit in creatia artistica tocmai datorita comunicarii si convertirii intre genurile artei, fenomen care devine si mai intens.
In raport cu acest tel ultim al artei constatam ca arta plasica si muzicala nu se pot dezvolta decat infruptandu-se din literatura si viceversa.

.
Speranta Stefanescu