Mihaela Dordea



Intai septembrie. Prima zi de toamna intr-un Bucuresti topit de canicula, racorit astazi cu o bura de ploaie. Sala Palatului este in plina efervescenta. Miscari de « trupe » la intrare, unde este asteptat presedintele Traian Basescu , ministrul Culturii Adrian Iorgulescu si alte oficialiati.
Presa intra , ca de obicei in astfel de situatii, pe la intrarea artistilor.
Controlul de rigoare si iata-ne in sala de spectacol, pe trei sferturi, doar, ocupata, desi ne asteptam sa nu ai loc sa arunci un ac.
In loja oficiala presedintele cu sotia, il mai zaresc pe Catalin Arbore, directorul Operei Nationale, si altii pe care nu mai am cum sa ii identific, pentru ca trebuie sa imi gasesc un loc, tot ca de obicei, presa nu are locuri rezervate la gala de deschidere.
Dar se mai gasesc, pentru ca unii fie nu au venit, fie nu si-au permis sa cumpere un bilet.
Ne mai trece supararea cand apare pe scena orchestra Operei Nationale Bucuresti, si ministrul culturii care rosteste cateva cuvinte.
Dirijorul Gheorghe Costin isi face aparitia si orchestra ataca uvertura la « Nunta lui Figaro » de Mozart.
In pline aplauze il putem vedea intrand in lumina reflectoarelor pe dl. Ioan Holender, directorul Festivalului Enescu, care , iata, este aici pe post de prezentator. O face cu umor si bine documentat, vorbind despre fiecare interpret in parte, nume care au facut si fac fala Romaniei in strainatate, pe marile scene lirice ale lumii, ca Scala din Milano, Covent Garden ,Opera din Viena, si altele la fel de celebre.
Programul concertului de deschidere cuprinde ariile cele mai frumoase din Tosca, de Puccini, Boema si Turandot ale aceluias compozitor, Semiramida de Rossini, Wagner cu Lohengrin, Verdi cu Don Carlos, Rigoletto, La Traviata, celebrul monolog mare din Oedipe de George Enescu, in interpretarea unica a lui Stefan Ignat, Balint Szabo cu Macbeth de Verdi, Cellia Costea o voce foarte buna, impune, cu o arie din Nunta lui Figaro de Mozart, apoi o voce cu totul speciala, ce a a Elenei Mosuc, care a ridicat sala in picioare, si exceptionala Roxana Briban, ca si Robert Nagy, si toti ceilalti care au facut din concertul de gala o sarbatoare a muzicii, unde, pentru prima oara de cand a plecat intr-o lume mai buna, i s-a adus un omagiu unuia dintre cei mai mari tenori ai Europei, Ludovic Spiess, un artist, un om si un prieten de exceptie.

In sala se afla o alta voce care a facut gloria muzicii romanesti, Nicolae Herlea, ovationat de cei prezenti.
Concertul a durat aproape patru ore, timp pe care noi nu l-am simtit trecand, pentru ca bijuteriile muzicale care ne-au incantat auzul si ne-au rascolit sufletele, au facut sa credem ca intr-adevar, clipa se poate transforma in eternitate.
Urmeaza mai bine de trei saptamani de festival, cu concerte, spectacole, concursuri.
Trei saptamani in care Bucurtestiul este leaganul muzicii culte internationale, dar si Sibiul, Brasovul, Clujul, Timisoara, Sinaia, Iasi, vor fi locuri in care va domni inlantuirea armonioasa a sunetelor alcatuind muzica de calitate, adevarata cultura, care iata, se intampla in Romania.