Mihaela Dordea

Găsim în fenomenul estetic acel ceva pe care superstiţţile populare îl atribuiau puterilor magiei, putinţei de a obţine efecte colosale cu minime mijloace. Arta este calea prin care putem fi în mijlocul poveştii, putem fi părtaşi la vrajă, la magie, putem să ne încântăm de frumuseţe , să ne încărcăm de miracol….
Există oameni care dau acestui miracol, care este teatrul, valoare de adevăr. Îi găsim acolo pe scenă, unii strălucind în luminile rampei, alţii bănuiţi, întrevăzuţi, dar reali ,ei, cei care sunt eroii noştri, poveştile noastre, încântare, vis, vrăjitorie.
Unii sunt actorii, cei care ne spun povestea, o trăiesc, ne iau de mână şi ne poartă într-o lume fantastică pe care doar ei o pot crea. Apoi sunt cei doar bănuiţi, cei care fac posibilă povestea. Creatorii de povesţi, povestitorii.
Cine eşti, tu, Dan Tudor?
DAN TUDOR : « Sunt fiul lui Gheorghe şi al Mariei, oameni simpli dar cu suflete curate. Sunt nepotul lui Radu şi al Elenei, ţărani români din comuna giurgiuveană Mihai Bravu, în casa cărora am copilărit cu Biblia pe genunchi şi cu basmele pilduitoare dar şi fantastice, rostite molcom şi tulburător de vocea ireal de blândă a bunicului…sunt POVESTITORUL Teatrului Românesc de la anul 2000 şi ceva încoace. »
Dan Tudor este cel care poate aduce oricând în jurul său acele momente de adevăr de care puţini sunt capabili. Adevărul în forma sa pură. Atâta sinceritate se citeşte, se simte în ochii săi, ochi care privesc drept, cu caldură, cu seninătate, privire care îţi dă încredere şi eşti gata să porneşti cu el la drum, oricât ar fi greu.
Este cel care pare să aibă puterea de a zice : « aprinde-te ! » şi flăcările să pâlpâie în cămin.
Este un magician al esteticului, este un creator , un povestitor. Actor şi regizor, Dan Tudor s-a născut la Bucureşti la 12 iunie 1970. A absolvit Academia de Teatru şi Film în 1995 la clasa unui monstru sacru, prof, Mircea Albulescu.
Artist complet şi complex, creator, are cuvântul în palmă, pentru că Dan scrie, are sufletul în palmă, şi îl dăruieşte necondiţionat.
Cu Dan te simţi prieten încă de la prima vorbă rostită. Şi rămâi prieten pe viaţă. Cuvinte mari ? Nu. Aşa este el. Dăruit cu har de la Dumnezeu, ştie să creeze momente de emoţie , frumuseţe şi adevăr, fie că este pe scenă, fie dincolo de cortină, ca regizor.
A cunoaşte câte ceva despre un om al scenei, despre un artist, despre viaţa sa desfăşurată dincolo de cortină, cu laturile ei pur omeneşti, reprezintă, cu siguranţă, o punte între artist şi publicul său.
Se creează acea legătură fără de care nu se poate în teatru. Există acolo, în acel loc, un alt fel de aer, aer de teatru, pe care îl respirăm îmreună, artist şi spectator, şi se creează astfel un alt univers.
Ce trebuie să ştim despre Dan Tudor ?
DAN TUDOR : « Trebuie să ştiţi că îmi iubesc colegii şi că fără ei nu mă pot bucura de minunile pe care le plăsmuim împreună. Să ştiţi că fără ei sunt singur şi trist…aşa cum, copil fiind, nicio descoperire a universului nu scăpa nemirată împreună cu fratele meu Petruş…Să ştiţi că o iubesc pe Anca. »
Sensibil, atât de sensibil, încât în mâna sa, cuvântul se transformă în poveste, iar povestea prinde viaţă.
Nu am să mă refer decăt la o singură piesă, din câte a realizat Dan. Toate muncite, cu picuri de sudoare, boabe de margăritar, pe frunte, cu duioşie, cu fermitate, dar un alt fel de fermitate, una caldă, prietenească. Un gen de lucru cu actorii, care atrage, care dă dorinţa de a lucra cu el, nu doar celor din generaţia sa, ci şi monştrilor sacri ai scenei româneşti, cum e de pildă, Mircea Albulescu.
Îi vedem împreună, elev şi profesor, într-o feerie creată de un alt maestru al cuvântului, Vasile Alecsandri, Sânziana şi Pepelea.
Un spectacol ca o oglindă, pentru cel ce singur îşi spune POVESTITORUL. Un spectacol care a creat admiraţie unanimă, dar şi invidii.
Un spectacol, care ridică sala în picioare şi cu care Teatrul Naţional din Bucureşti, trebuie să se mândrească.
Sunt momente în viaţa de artist, în care frumuseţea poate fi umbrită de tristeţe. Indiferent de unde vine ea.
Dan Tudor rămâne însă, acelaşi tip de treabă, jovial şi sensibil, cald şi sincer şi în viaţa de dincolo de scenă, şi in interiorul artei pe care o adoră.
Talentul lui apreciat în ţară, este recunoscut peste hotare la justa sa valoare. Dan Tudor a fost solicitat în străinătate, este solicitat şi iubit.. Iata ce scrie doamna Silvia Davidoiu, ambasador al României în Irlanda, la Dublin, într-un document adresat lui Ion Caramitru, directorul general al Teatrului National, Bucureşti, unde Dan Tudor este actor şi regizor.
« Îmi face o deosebită plăcere să vă scriu în legătură cu prestaţia actorului Dan Tudor, care timp de apropae o lună a jucat în piesa MUSHROOMS scrisă de reputatul dramaturg irlandez Paul Meade şi regizată de Liam Halligan.
În urma fiecărei puneri în scenă, performanţa actorului Teatrului Naţional I.L. Caragiale, a avut un impact deosebit asupra publicului irlandez, pentru care jocul domnului Tudor a constituit un prilej extraordinar de a cunoaşte valoarea deosebită a şcolii de teatru româneşti.
…………………………………………………………………………………………..
Exsprimându-mi speranţa că publicul irlandez va mai avea ocazia să aprecieze talentul şi valoarea actorilor Teatrului Naţional, vă rog să acceptaţi, domnule director general ,asigurările înaltei mele consideraţii,
SILVIA DAVIDOIU
Ambasador »

Cum spuneam, Dan Tudor este apreciat la superlativ, dovada sunt numeroasele premii obţinute până acum. Iata citeva :

 1994- Premiul de interpretare masculină pentru rolul BUFONUL din „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare , Sibiu
 1995- Marele Premiu pentru recitalul „Haine de paiaţă”, Gala Tânărului Actor Costineşti
 1996 Premiul de creaţie I.D.Sârbu pentru monologul „Haine de paiaţă” şi „Delir în doi” –Petroşani
 1998- Marele Premiu pentru spectacolul „Păcală şi Popa”, Gala Tânărului Actor- Costineşti
 - Premiul de regie pentru inventivitatea folosirii mijloacelor comice, pentru spectacolele “O noapte furtunoasă” şi “Ofertă de serviciu” - FESTIVALUL NATIONAL DE COMEDIE, GALATI 2002
 Premiul de popularitate pentru „Tinereţe fără bătrâneţe”, FESTCO-2005
 Premiul de regie pentru spectacol în spaţii alternative, pentru „Hoaţele” şi „7 zile din viaţa lui Simon Labrosse”, la FESTIVALUL NATIONAL DE COMEDIE, GALATI 2006
 Premiul de popularitate pentru „Tinereţe fără bătrâneţe”, Festivalul Guliver, 2006
 Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru „Extrem” la Festivalul Naţional de Teatru Studio de la Piteşti, 2006
Talent, valoare, spirit, trudă, ambiţie… Sunt câteva lucruri pe care le-am aflat despre Dan Tudor.
Oare câte or fi pe care nu le ştim, sau nu ar trebui să le ştim ?
Ce nu trebuie să ştim despre Dan Tudor ?
DAN TUDOR : « Cât mă costă…cât mă doare…câtă lacrimă e în spatele râsului.. »
Viaţa unui mare artist, simplă sau complicată…dar adevărată. Măcar o parte din ea, am reuşit să aducem prin aceste râduri. Pentru că tot ce face el, artistul, tot ce vede, tot ce îl bucură, tot ce îl întristează, tot ceea ce trăieşte, este poemul care îi munceşte gândurile, pentru o nouă piesă, un alt rol…o altă poveste…şi chiar mai mult decât atât.
Dan Tudor…el poate să zică “aprinde-te” iar flăcările vor pâlpîi în cămin…