Mihaela Dordea

Alex ºi Morris. Douã personaje, douã caractere speciale, deosebite. Doi bãtrâni, „cazaþi” într-un azil, loc unde se consumã singurãtãþi, unde se nasc speranþe (deºarte), dar unde înfloresc prietenii pe viaþã. Cu atât mai valoroase, cu cât eroii lor sunt oameni la vârsta a treia.
Vorbim despre textul dramatic creat de Michael Elkin, „ALEX ªI MORRIS”, piesã montatã la Teatrul Mic din Bucureºti de un regizor sensibil, cu mult umor, de un mare profesionalism, Gelu Colceag.
Spectacolul de la Teatrul Mic se joaca deja de trei stagiuni cu casa închisã, nu doar pentru distribuþia de excepþie, ªtefan Iordache în Alex ºi Miticã Popescu în Morris, secondaþi cu graþie de Dana Dembinski-Medeleanu în Rose, un personaj care este , pânã la urmã, esenþa piesei, un personaj care trãieºte de fapt, adevãrata dramã a singurãtãþii.
Rose este infirmiera azilului, cea care îºi trãieºte cea mai mare parte din viaþã alãturi pensionarii instituþiei, pentru cã restul timpului ei este doar un mare gol. Este mai singurã decât bãtrânii care nu mai au prea mult timp, este mai pustie în suflet, pentru cã nu are pe nimeni, nu are nimic….
Acest cumplit adevãr, i-l spune Alex, cãtre finalul piesei, dupã ani întregi, în care ea cãuta sã alimenteze cu speranþã ºi înþelegere, fanteziile bãtrânilor, care vorbeau despre familiile lor inexistente, de altfel, ca ºi cum ele i-ar preþui….Alex îºi scria singur scrisori, pretinzând cã vin de la fiul sãu, fiu mort de copil, Morris aºteaptã sã vinã nepotul sã îl ia acasã, nepot care i-a luat tot ce avea ºi l-a trimis la azil, nepot pe care Alex, tot Alex, îl ceartã cu patimã, pentru cã a provocat durere prietenului sãu, Morris, facându-l sã creadã cã va veni dupã el.
O idee excepþionalã a avut Gelu Colceag, sugerând trecerea timpului implacabil, rotirea anotimpurilor, prin decorul de fundal, unde prin fereastra camerei lor, Alex ºi Morris, Rose uneori, privesc cum se scurge vremea…Primãvara, vara, toamna ºi desigur iarna, un moment in care Alex îºi încheie ciclul prin lume.
Povestea are semnificaþii adânci, totul se desfãºoarã pe scenã, la vedere, ºi totul este atât de viu ºi cursiv, încât nici nu ºtii când trec cele aproape trei ore de spectacol.
Piesa pare la prima vedere o comedie. Chiar este, dacã ne gândim la replicile spumoase, pline de ironie, de umor, care se schimbã între personaje.
Aºa cum spuneam, acþiunea se petrece într-un azil evreiesc de bãtrâni, unde Alex este nevoit sã-ºi împartã camera pentru o vreme cu Morris.
Bãtrânii ca bãtrânii... cu tabieturi. Aºa ºi Alex, care la 76 de ani are preocupãri foarte... serioase. Pe lângã folosirea spaþiului excedentar la WC, Alex are obiceiul foarte prost de a fura placa dentarã a unei doamne de vreo sutã de ani, vecinã de culoar. De ce? Spune el cã bãtrâna doamnã îl muºcã frecvent de c... spate....Morris pare sã îi tulbure oarecum viaþa, ºi Alex îi creeazã unele neplãceri, de exemplu, îi face program de folosit baia, program pe care Morris, un tip de treabã, bun ºi înþelegãtor, îl respectã cu sfinþenie. Alex însã, devine mai uman alãturi de Morris. Tot el îl iniþiazã în tainele eroticii, Morris fiind virgin. Printre alte preocupãri, cei doi se joacã. Alex a inventat un joc cu cartonaºe pe care l-a numit „boli, operaþii ºi epidemii”. Acesta este unul dintre momentele cele mai pline de umor.

Lucrurile evolueazã cu haz, cei doi fiind despãrþiþi doar de.... dar vã las sã vedeþi singuri finalul.
Alex, un rol cu o implicare totalã a interpretului sãu, ªtefan Iordache.
ªtefan Iordache, fascinant, dominã scena cu strãlucire, cu inteligenþã, cu acea intensã vitalitate pe care o posedã ca actor , ca om, ca personaj. Pentru cã ªtefan Iordache, este el însuºi un personaj.
Miticã Popescu, mucalit cum îl ºtim, cu acea inocenþã în privire ºi pe chip, o inocenþã pe care rolul o cere, te atrage de partea lui, facându-te sã simþi cã are nevoie de protecþie. Dar nu este aºa. Dintre cele trei personaje, el, Morris, este cel mai puternic.
Dana Dembinski-Medeleanu. Profunzime, umor, sensibilitate. Cam aºa s-ar caracteriza jocul sãu în acest spectacol, dacã nu am adãuga ºi mularea pe forþa ºi talentul celor doi monºtri sacri alãturi de care îºi susþine partitura.
Joia trecuta, 8 noiembrie, Teatrul Mic a reluat acest spectacol, ajuns la a treia stagiune, spectacol care s-a jucat cu o salã arhiplinã, ºi la care s-a aplaudat pe tot parcursul sãu, iar finalul a fost o explozie de admiraþie, protagoniºtii fiind scoºi de multe ori la rampã.
Alex ºi Morris, o comedie dulce –amarã, umor ºi duioºie , o dramã profundã în esenþã, cu ªtefan Iordache ºi Miticã Popescu, un spectacol care poartã amprenta regizorului sãu, Gelu Colceag, în care scenografia mai mult decât sugestivã este semnatã de talentaþii Liliana Cenean ºi ªtefan Caragiu. Un spectacol care are de dãruit prin interpreþii ºi regizorul sãu, emoþie, iubire, tandreþe, ºi chiar dacã ele sunt atinse de o oarecare dozã de tristeþe, rãmâne ca o moralã, prietenia, care iatã, este posibil sã se nascã ºi la vârsta senectuþii, o prietenie realã, pe viaþã, cu atât mai importantã, cu cât ea încheie un ciclu al trecerii unui om pe pãmânt, un om care 76 de ani, nu a avut prieteni….