Lucian Radu Stanciu

Citesc cu surprindere articolul « Despre falsurile Brâncusi », semnat Pavel Susarã - critic de artã, apãrut în « Evenimentul zilei » (nr. 4854 de vineri, 29 iunie 2007, pag. 22), în care respectivul “drapându-si nula” (expresie creatã de Eminescu), agitã un fals patriotism cultural, ascunzând cititorilor cã autorul articolului este implicat în numeroase acte de falsificare, mai ales în calitatea sa de negustor de artã, pe care omite s-o aminteascã. . Trec peste faptul cã, în articol, Pavel Susarã nu indicã nici un caz concret, identificat, de sculpturã falsificatã dupã un original de Brâncusi, însãsi sintagma din titlu este ineptã: „falsurile Brâncusi” se interpreteazã dupã legile semnaticii, logicii si simtului limbii române drept: „falsurile comise de Brâncusi”, ori Maestrul nu s-a ocupat cu asa ceva. Din context reiese cã Susarã, în articolul sãu vrea sã scrie critic despre circulatia unor contrafaceri dupã sculpturile lui Brâncusi – dar, respectivul, nu stie sã se exprime clar.
Este interesat cã Pavel Susarã scrie pe tema falsificãrii Brâncusi, niste cuvinte grele „ce din coadã or sã sune” în conditiile în care el, în calitate de „critic de artã” si „expert”, este implicat într-un caz precis, senzational, devenit rãsunãtor în presã, de falsificare a unei sculpturi de Brâncusi din bronz si piatrã de aproape 2m., intitulatã “Cocosul salutând soarele”. Bineînteles, Susarã nu suflã nici un cuvînt despre acest caz.. Sculptura, o contrafacere grosolanã, care a produs indignarea expertilor francezi de la Centre Pompidou a produs si un protest diplomatic al Frantei, dupã ce grupul de experti ai Ministerului Culturii care a certificat în fals “autenticitatea” acestei sculpturi, au expus-o, sub nasul Guvernului si a presedintelui Ion Iliescu la Muzeul Cotroceni pe 11.09.2001.
Este meritul principal al ziarului „Evenimentul zilei” cã a demascat aceastã falsificare, publicând chiar un serial de articole pe aceastã temã, începând cu articolul „Fals la Cotroceni”, semnat de directorul de atunci al ziarului, Cornel Nistorescu, apãrut pe 6 decembrie 2001 pe prima paginã, cu litere de-o schioapã [vezi Anexa nr. 2]. Primul care a adus dovezi cã este vorba de un fals pe care grupul de escroci în frunte cu proprietarul falsului – Gregor Wolf – cereau 16 milioane de dolari, a fost subsemnatul într-un articol publicat în ziarul Dvs.
La scurt timp, verdictul meu - cã ne aflãm în fata unei senzationale escrocherii ridicate la nivel guvernamental - a fost întãrit de expertii francezi Marielle Tabart si Doina Lemny si de expertul international Radu Varia.
De retinut cã expertii care s-au implicat fraudulos în sustinerea acestei falsificãri au fost Barbu Brezianu, Radu Ionescu, Radu Bogdan si Pavel Susarã. Ultimul si-a publicat foto-chipul (ca si acum) în “Romania Liberã” si a declarat despre falsul de la Cotroceni cã, în esentã sculptura este autenticã. Înspãimîntati de reactia expertilor francezi, Barbu Brezianu si Radu Bogdan au retractat expertizele date, sub pretextul cã au scris de complezentã, în timp ce Pavel Susarã nu a retractat faptul cã a autentificat un fals, desi mai multe articole din presã l-au înfierat.
Nu vreau sã comentez ineptiile lui Susarã din articol care dovedesc o necunoastere profundã a cercetãrii operei lui Brâncusi de cãtre mari istorici ai artei. Atunci cînd îl promoveazã pe B.Brezianu – implicat în escrocheria Falsului de la Cotroceni – drept expertul optim, Susarã dovedeste cã nu are habar. În realitate, marele expert mondial în Brâncusi, recunoscut unanim în lume, a fost Vasile G. Paleolog, prieten de-o viatã cu sculptorul si primul în lume care a publicat în 1938 o carte despre Brâncusi. Faptul cã V.G. Paleolog a fost inegalabil este recunoscut si de Barbu Brezianu. Aflãm, de altfel, dintr-o adresa oficiala trimisa de Ministerul Culturii la Tribunal ca: “Barbu Brezianu nu este înscris pânã la aceastã datã în Registrul expertilor » [Adresa nr. 8802/13.11.2006 emisã de Biroul Muzee, Colectii, Garantii Guvernamentale].



2

Prin urmare, tranzactii de sute de mii de euro, prin care Ministerul Culturii a achizitionat sculpturi de Brâncusi, s-au fãcut fraudulos pe baza expertizelor lui Barbu Brezianu, care nu este acreditat ca expert de nici o institutie a statului. De pildã, sculptura “Supliciul”, din bronz, achizitionatã în 2001 de Rãzvan Theodorescu – ministrul culturii.
[Anexa nr. 14].
Prin articolul publicat, Pavel Susarã vrea sã loveascã activitatea mea de cercetãtor al operei necunoscute a lui Brâncusi, fiindcã l-am demascat ca „expert” implicat în promovarea Falsului de la Cotroceni, precum si în comercializarea unor falsuri dupã pictorul C.Baba, în care acesta se pretinde expert. Nu are curajul sã-mi pomeneascã numele, fiindcã atunci cînd l-am chemat în procese de calomnie, a retractat acuzatiile ce mi le aducea.

Descoperirea de cãtre mine a unor opere necunoscute de Brîncusi care n-au fost publicate în cataloagele mai vechi de 2001 - fiind ascunse de posesori de furia confiscãtoare de valori de patrimoniu a securitãtii - a fost confirmatã de somitãti ale culturii noastre:

- sculptor acad. Ion Irimescu (prieten cu Brâncusi)
- sculptor din New York Constantin Antonovici (care a lucrat 5 ani la Paris în atelierul lui Brâncusi)
- expertul de artã din New York Vlaicu Ionescu.
Însusi muzeul american care detine multe opere de Brâncusi - „The Art Institute of Chicago” - mi-a scris încã din 1997 admirând frumusetea sculpturilor „Madona” si „Rugaciunea”, atunci descoperite de subsemnatul [Vezi Anexa nr. 10].
Anul acesta Curtea de Apel Bucuresti a dat o sentintã irevocabilã, de recunoastere a autenticitãtii brâncusiene a unor sculpturi descoperite de L.R.Stanciu, dupã ce sub controlul Tribunalului s-au efectuat timp de 5 ani expertize judiciare de artã cu experti alesi de Tribunal si sub controlul permanent al Instantei. [Vezi Anexele 8 si 9].
Sentinta s-a dat dupã ce Rapoartele de expertizã , rezultate din confruntãri antagonice între experti, au fost examinate si reexaminate de douã Instante de Judecatã la cele douã nivele ale procesului. Încã de la Instanta de fond au fost respinse expertizele superficiale prin care se cãuta impunerea abuzivã a ideii ca sculpturile ar fi false – aceastã sustinere fiind fãcutã în expertize tendentioase, sumare si hilare semnate de Pavel Susarã, Barbu Brezianu, Ana Zoe Pop.
Ele au fost respinse de Instanta de fond cu recomandarea fãcutã de ea cãtre Ministerul Culturii: “de refãcut”. Respectivii experti n-au fost în stare sã le refacã fiindcã epuizaserã mãnunchiul lor de argumente ridicole si de scorneli, dupã cum se atestã într-o adresã trimeasã Instantei de acest Minister.
Prin articolul recent „Despre falsurile Brâncusi”, sunt instigate, nemotivat si fãrã fapte concrete, autoritãtile represive ca sã ia mãsuri, sã înceapã anchete penale. Ori asemenea anchete s-au fãcut atât de Politie cît si de Parchet încã din anul 2001. Singura sculpturã falsificatã dupã o lucrare de Brâncusi, care a fost identificatã pânã acum, fiind tocmai cea amintitã de noi: „Cocosul salutând soarele”, a cãrei autenticitate a fost garantatã cu rea-credintã de Barbu Brezianu, Pavel Susarã etc.
În consecintã, cititorii ziarului Dvs. sunt mintiti cu nerusinare, când Susarã afirmã cã „nici o institutie a statului nu s-a sesizat”. Cu atât mai perversã este afirmatia, cu cât Susarã neglijeazã cã a semnat numeroase denunturi publice si în justitie, împreunã cu ai sãi complici, privind “asa-zisele falsuri Brâncusi”, creînd o mare pierdere de timp unor somitãti stiintifice atunci când au fost chemate la declaratii. Politia s-a lãmurit cã este vorba de denunturi calomnioase si au clasat dosarele sau au fãcut propuneri de N.U.P.


3

Prin atacurile sale, Pavel Susarã a fãcut totul ca o mare descoperire stiintificã sã fie sufocatã. El ignorã cã însusi V.G.Paleolog este cel care a initiat cãutarea operelor necunoscute si a aflat multe dintre acestea.
Academia Românã – unde lucrez în calitate de cercetãtor principal - nu a fãcut decât sã preia partial aceastã cercetare, la propunerea subsemnatului. Academia Românã a asigurat cadrul de obiectivã verificare, ceea ce a condus la rezultate demne de cel mai înalt forum stiintific al tãrii, confirmate de specialisti din Statele Unite si investite prin autoritatea Ministerului Justitiei române.
Descoperirea târzie a unor opere de Brâncusi care n-au fost înregistrate în Cataloagele publicate pînã în 2001, se explicã prin tarele epocii de aur, când de frica confiscãrii, particularii îsi ascundeau comorile de artã si uneori chiar le maltratau, stergând semnãturile maestrilor.
În cartea-catalog – publicatã de mult elogiatul Barbu Brezianu, sunt indicat ca specialist în Brâncusi si sunt utilizate informatii din cercetãrile mele. Pe când Pavel Susarã nu este mentionat, nefiind recunoscutã competenta sa în acest domeniu, chiar de idolul sãu. Prin atacurile din articolul lui Pavel Susarã, continând lucruri rãsuflate pe care le-a mai publicat de multe ori, acesta nu urmãreste nu numai sã compromitã o mare descoperire în ochii publicului, dar si sã ascundã si o faptã personalã de falsificare prin clasica mânãrie: ”Hotii strigã: Sãriti hotii!” El încearcã sã ascundã cã a promovat falsuri dupã Brâncusi, cum ar fi amintita escrocherie de 16 milioane de dolari: Cocosul falsificat expus la Cotroceni. Conform informatiei date mie de Radu Varia, grupul de experti-escroci au vândut aceastã sculpturã cu suma de 16.000.000$ în insula Bahamas (S.U.A.). Tranzactia s-a suspendat dupã demascarea, în scris, fãcutã de Radu Varia. Interesant cã, cu tot aportul masiv de dovezi privind escrocheria Cocosul de bronz, publicate în „Evenimentul zilei” pe pagini întregi, nici Politia, nic Parchetul nu s-a sesizat (?!)

Pavel Susarã se apãrã si de o altã faptã a sa: infractiunea de tãinuire în fata Tribunalului a faptului cã celebra sculpturã „Cumintenia pãmîntului” aflatã la Muzeul National de Artã a fost spartã, distrusã, producându-se o pagubã de circa 10 milioane dolari, fapt ascuns si de directoarea Muzeului, Roxana Theodorescu. Distrugerea sculpturii Cumintenia Pãmântului a fost semnalatã pe larg de ziarul „Ziua” din 3.02.2006, pag. 2 prin articolul semnat de Dan Mircea Cipariu : „Statul a spart „Cumintenia Pãmântului”. [Anexa nr. 13]
Trecem peste preturile scandaloase, astronomice si total irealiste practicate la Casa de Licitatie Pogany, al cãrei patron este Pavel Susarã, dar trebuie sã atragem atentia cã foarte multe tablouri si sculpturi vândute acolo, sunt mai mult decât dubioase.
În toate faptele lui Pavel Susarã, el se bucurã de prietenia comisarului Aurel Condruz care se ocupã cu circuitul obiectelor de patrimoniu la I.G.P.R. Pavel Susarã se afiseazã mereu pe ecranele de televiziune împreunã cu acest comisar în dezbateri ineficiente, dar menite sã le promoveze interesele. Prezentându-se ca un „pur” si autopopularizându-si chipul, el întãreste încrederea celor care cumpãrã artã din firma sa, pãcãlindu-i mai usor.
Întreaga presã, cât si eu personal, i-am atras atentia comisarului Aurel Condruz atât asupra escrocheriei “Cocosul salutând soarele” cât si a distrugerii „Cuminteniei pãmântului”, adicã asupra unor cazuri infractionale ce lovesc în patrimoniul cultural national în care este implicat, clar, Pavel Susarã. Comisarul mi-a rãspuns cã, dupã ce a investigat, nu a gãsit nimic de naturã penalã în cele douã catastrofe privind patrimoniul Brâncusi aici amintite. El a sustinut cã B.Brezianu si Pavel Susarã nu au nimic comun cu cele douã cazuri, iar acuzatiile mele sunt neîntemeiate. Este o minciunã sfruntatã fiindcã, în realitate, el a refuzat, în fapt, sã ancheteze aceste atentate contra operei lui Brâncusi. Nu putea sã facã asa ceva fãrã sã mã cheme oficial si sã-mi ia declaratie în calitatea mea de denuntãtor al acestor fapte grave împotriva patrimoniului Brâncusi. Îl iau ca martor si pe adjunctul comisarului A. Condruz, pe ofiterul Mateescu, întrucât cu amândoi am purtat convorbiri despre cele douã atacuri la patrimoniul Brâncusi, chiar în casa mea.

4

Prin urmare, Pavel Susarã beneficiazã în tot ce face de unele complicitãti din Politie. În amintitul articolas comite un fals intelectual prin care-si apãrã propriile fapte de înselãciune legate de opera lui Brâncusi si cautã sã obtinã o falsã credibilitate ca expert pentru a promova câstiguri fabuloase prin casa sa de licitatie.





LUCIAN RADU STANCIU

Expert de artã recunoscut international
acreditat de Ministerul Justitiei

OPIS ANEXE

1. DELEGATIE IGPR din 6.10.2004 datã lui L.R.STANCIU

Dovada deplasãrii mele în Italia, TRIMIS DE I.G.P.R., CA EXPERT IN OPERA LUI BRÂNCUSI, pentru a salva o SCULPTURÃ DE BRÂNCUSI.

2. FALS LA COTROCENI. „Cocosul” din bronz prezentat, ÎN FALS, ca fiind o sculpturã autenticã de Brâncusi.

Este vorba de articolul din „Evenimentul zilei” intitulat „Fals la Cotroceni”, semnat de directorul de atunci al ziarului, Cornel Nistorescu, apãrut pe 6 decembrie 2001 pe prima paginã.

3. Expertul BARBU BREZIANU recunoaste cã A EXPERTIZAT, ÎN FALS, cã sculptura „Cocosul salutând soarele” ar fi autenticã de BRÂNCUSI.

A se vedea articolul din „Evenimentul zilei”, Nr. 2901/13.12.2001. semnat de Laurentiu Cocârzan: „Într-un articol din „22” istoricul Barbu Brezianu se acuzã singur”.

4. Expertul RADU VARIA demascã FALSUL “BRÂNCUSI” de la COTROCENI.

Articolul expertulului Radu Varia: “ BARBU BREZIANU este principalul responsabil”, apãrut în “Evenimentul zilei” în ianuarie 2001.

5. PAVEL SUSARÃ – “expert necunoscut”, implicat în PROCESUL sculpturii lui Brâncusi: „Cumintenia Pãmîntului”. A ascuns Tribunalului distrugerea acestei capodopere.

Articolul: „Structurile mafiote din culturã si justitie si-au dat mâna în blocarea procesului CUMINTENIA PÃMÂNTULUI „ – apãrut în “Opinia culturalã” din 18-24 aprilie 2003, pag. 4.

6. Sculptorul PANAIT CHIFU recunoaste într-un interviu cã A FOST SEMNAT ÎN FALS de cãtre PAVEL SUSARÃ.

Rãspunsul este dat la punctul 1 din „Interviul” luat lui de Fundatia Familiei Bucuresti.
Întrebarea nr. 1 al cãrei rãspuns indicã FALSUL DE SUSARÃ, se referã la faptul cã sculptorul PANAIT CHIFU a fost semnat în fals pe Apelul imitat de PAVEL SUSARÃ apãrut în „Observatorul Cultural” nr. 37, din 7-13.11.2003, pag. 34.
În acelasi Apel, a fost semnat în fals de Pavel Susarã si cunoscutul sculptor Florin Codre, dar si altii!!!

7. Recunoastere din partea ACADEMIEI ROMÂNE a contributiei ca expert a lui L.R.STANCIU LA DESCOPERIREA UNOR OPERE DE BRÂNCUSI.

Adresã semnatã de directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române.

8. SENTINTA Curtii de Apel Bucuresti prin care SCULPTURILE DE BRÂNCUSI SUNT RECUNOSCUTE AUTENTICE în baza expertizelor judiciare semnate de L.R.STANCIU. Este vorba de sculpturile din MARMURA, semnate de Brâncusi: „Madona Dudu” si „Rugãciunea”.
Prin aceastã Sentintã definitivã, irevocabila, din 22.05.2007 în Dosarul nr. 152.090.107/3/2001, CURTEA DE APEL BUCURESTI - Sectia a VI-a comercialã, a recunoscut
2
ca fiind valabile si a investit cu putere executorie douã expertize judiciare, semnate de L.R.STANCIU, referitoare la douã sculpturi de Brâncusi : „Rugãciune” si „Madona” Autenticitatea acestor sculpturi a fost astfel consacratã la cel mai înalt nivel, legal si oficial de certitudine stiintificã. Pe cale de consecintã, prin sentinta respectivã – datã într-un proces de crâncenã contradictorialitate între L.R.Stanciu si expertii Ministerului Culturi (ultimii, din lipsã de argumente stiintifice pertinente recurgând si la calomnii si investigãri cãtre Politie si Parchet), s-a infirmat valoarea stiintificã a expertizelor date de P.Susarã, B.Brezianu si de alti experti de la Ministerul Culturii, toti dirijati si uniti cu rea-credintã împotriva L.R.Stanciu (dovadã si antepronuntãrile comise de acestia în presã). O asemenea situatie de examinare în conflictualitate într-un proces de 7 ani, nu a mai fost cunoscutã în jurisprudenta românã.
Nici o sculpturã atribuitã lui Brâncusi nu a trecut pritr-un asemenea foc încrucisat, juridic si stiintific precum cele douã sculpturi investite ca autentice de cãtre Curtea de Appel Bucuresti. Nici o sculpturã de Brâncusi nu a fost autentificatã în România pânã acum printr-un proces judiciar. În plus, verdictul în procesul judiciar a impus o luptã juridicã si stiintificã fãrã precedent în România, încît a fost atins maximum de obiectivitate.

8. CONFIRMAREA DE TRIBUNALUL BUCURESTI a celor DOUÃ RAPOARTE DE EXPERTIZÃ depuse la dosar de cãtre EXPERTUL STANCIU RADU LUCIAN cu privire la OPERELE DE ARTÃ „Rugãciune” si „Madona” apartinând lui CONSTANTIN BRÂNCUSI.

Este vorba de Încheierea de sedintã procesualã din 16.09.2003, datã de TRIBUNALUL BUCURESTI - Sectia a VII-a Comercialã în Dosarul 2966/2001 (Autentificarea sculpturilor în cadrul primului proces, cel de fond).

10. RECUNOASTEREA AUTENTICITÃTII SCULPTURILOR DE BRÂNCUSI fãcutã de specialistii de la Muzeul „THE ART INSTITUTE OF CHICAGO” - S.U.A.

Adresa din 13 iunie 1997 semnatã de asistent curator al Muzeului: Daniel Schulman.

11. Confirmarea de cãtre LICHIDATORUL JUDICIAR AL TRIBUNALULUI BUCURESTI a faptului cã Tribunalul a recunoscut AUTENTICITATEA SCULPTURILOR DE BRÂNCUSI expertizate de LUCIAN RADU STANCIU în urma cercetãrilor efectuate sub egida Academiei Române.

12. Înscrierea în planul de cercetare a Agentiei Nationale pentru Stiintã, tehnologie si inovare a cercetãrii despre operele necunoscute ale lui Brâncusi, “condusã de dl. Lucian Radu Stanciu, venitã din partea Institutului de Sociologie al Academiei Române”.
Adresa din 5 mai 2000 semnatã si parafatã de împuternicitul Agentiei.

13. Articolul semnat de Dan Mircea Cipariu: ” Statul a spart „Cumintenia Pãmântului” apãrut în ziarul „Ziua” din 3.02.2006, pag. 2.

14. Adresa nr. 8802/13.11.2006 emisã de Ministerul Culturii si Cultelor, Biroul Muzee, Colectii, Garantii Guvernamentale din care reiese cã Barbu Brezianu nu este acreditat ca expert de nici o institutie a statului. Citãm: “Barbu Brezianu nu este înscris pânã la aceastã datã în Registrul expertilor”.


Notã: Aceste Anexe însotesc Dreptul la replicã semnat de Lucian Radu Stanciu trimis ziarului „Evenimentul Zilei” împotriva articolului mistificator publicat de Pavel Susarã în acest ziar, intitulat „Despre falsurile Brâncusi”, apãrut pe 29 iunie 2007 la pag. 22.