CONSIDERATII DE AUTENTICITATE

Peisajul in pictura romaneasca ca gen autonom si expresiv, ca incercare de a gandi sufletul romanesc si a exprima sensibilitatea lui prin raportare la modul cum acest suflet recepteaza natura – este meritul creatiei asidue si fecunde creatie de un lirism neegalat, proprie pictorului Nicolae Grigorescu.
Dupa cum nota prietenul sau Alexandru Vlahuta, acest maestru: <> (A. Vlahuta – Pictorul N. I. Grigorescu vieata si opera lui. Comentat de I.D. Stefanescu, Editia a 2a , Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1939, pag. 52)


* * *

Stabilirea autenticitatii pe baza studiului si comparatiei cu intreaga creatie de peisaje la Grigorescu

Intuitia ne spune, de la prima confruntare vizuala cu monumentala panza, ca dimensiuni (1 x 1.50 m.), intitulata: “Care cu boi. Întoarcerea de la târg”, ca ne aflam in fata unui tablou autentic de Grigorescu, unul din nenumaratele sale peisaje incluzand care cu boi – tema de care a fost preocupat toata viata. Totusi aceasta intuitie a noastra o vom demonstra, mai jos, ca adevar stiintific prin comparatia sistematica cu alte picturi consacrate, originale, pe aceeasi tema, din opera lui Grigorescu. Intr-adevar, acesta comparatie sistematica pe care am efectuat-o ne conduce la a constata similitudini esentiale intre pictura Care cu boi. Întoarcerea de la târg si alte numeroase opere pe aceeasi tema pe care le enumeram mai jos. Aceasta pictura de o mare perfectiune este nesemnata, deoarece, desi perfect elaborata, pictorul a cautat sa o perfectioneze mereu pana in ultima clipa a vietii sale.
Grigorescu a executat catre sfarsitul vietii cateva peisaje si portre de taranci de dimensiuni coplesitoare pentru Casa Regala si pentru unele institutii importante ale statului. Astfel in colectia Bancii Nationale, dupa cum semnaleaza si chiar reproduce in imagini un almanah din 1948, se afla o pictura ulei/panza asemanatoare cu cea de fata, infatisand tarani si animale domestice, cu dimensiunile 1.35 x 1 m., o pictura cu care lucrarea semnalata aici prezinta mari afinitati. In aceeasi colectie se afla portretul unei taranci intitulat Rodica a carui inaltime este de 3 metri.
O heliogravura publicata in celebra monografie Grigorescu in 1910, monografie al carui autor este prietenul pictorului Al. Vlahuta, se intalneste o varianta foarte apropiata ca scena si compozitie a picturii aici examinate. Acest tablou monumental este opera la care Grigorescu a gandit cel mai mult, a conceput-o in doua-trei variante, pierdute se pare in prezent, dar despre care se stiau multe. Se stia ca la aceasta tema, de care era obsedat, pictorul a lucrat pana la sfarsitul vietii in 1907. este lucrarea pe care el a considerat-o un testament artistic si de viata. In aceasta pictura, dupa cum se observa, ambitionat de maiestria la care a ajuns, Grigorescu incearca cu un minim de culori folosite, utilizand mai mult degradeurile si umbrele, sa exprime crezul sau de arta al maturitatii creatoare: cu cat mai putine culori din paleta sa surprindem esenta vietii si toata frumusetea ei.
Pictura examinata de noi prezinta izomorfisme, similitudini stilistice, morfologice, compozitionale, coloristice, de atmosfera si tematice cu alte numeroase picturi infatisand portrete de copii si adolescenti ale artistului. Preocuparea de a reda prospetimea, perfectiunea formei si caleidoscopul coloristic creat de starile sufletesti in fata naturii si a rutinei vesnice a muncilor agricole cu rutina lor vesnica, l-au facut pe acest pictor sa aiba o reputatie aproape de neegalat in acest domeniu, el ramand maestrul absolut al redarii carelor cu boi. Arta de a reda, in toata “umanitatea” si truda o pereche de boi tragand la car, este intrecuta de arta mai complexa de a infatisa un sir de care cu boi, aclareti care la insotesc si tarani de diverse varste privind acest alai. Este mult mai greu sa pictezi o compozitie atat de complexa, sa surprinzi ritmicitatea miscarii de anbamblu si atmosfera prafoasa, varatica, in care se desfasoara acest obositor si nesfarsit travaliu si asigura existenta celor ce au fost numiti “talpa tarii”.
Tabloul aici examinat prezinta afinitati compozitionale ale desenului si tonalitatii culorilor si cu alte remarcabile peisaje, in afara celor semnalate mai sus, incluzand care cu boi ale lui Grigorescu dintre care amintim :
A). urmatoarele lucrari semnalate in albumul-catalog Virgil Cioflec – Grigorescu, Ed. Cultura nationala, 1925: “Caratul fanului”(cat.23, Colectia Palatului Regal); “Transportul cu proviant in Bulgaria” (cat. 33, 1877, Colectia Pinacoteca statului); “Car cu fan”(cat. 72, Colectia dr. Iosif N. Dona ); “Spre sat”( cat. 77,Colectia V. Cioflec); “Drum greu”(cat. 92, Colectia Alice Cristopol); “Dimineata”(cat. 97, Colectia V. Cioflec); “Car cu povara”(cat. 103, Colectia Pinacoteca satului);
B). acad. G. Oprescu – Grigorescu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1960: “Intoarcerea de la balci”(cat. 50); “Drum greu”(cat. 76); “Car cu boi trecand un vad”(cat. 81);
C). Muzeul de arta al Republicii Socialiste Romania – Nicolae Grigorescu,( expozitie organizata in cinstea celui de-al treisprezecelea roman congres al P.C.R., coordonatori dr. Alexandru Cebuc, Petre Oprea), Bucuresti “Arta Grafica”, 1985: “Intoarcerea de la pascut”(cat. 217, 1885-1890); “Popas de carute cu provizii”(cat. 416, 1877); “Car cu patru boi”(cat. 231, 1885-1890), “Drum greu”(cat. 266, 1890-1900); “Prin mlastini”(cat. 244, 1885-1895); “Car cu patru boi”(cat. 308, 1895-1907).
D).Catalogul “Aphrodita” Bucuresti, Ed. de Liga pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni, 2006: “Car cu boi”(cat. 5); “Care cu boi”(cat. 6).
De pilda, asemanarea cu cele doua picturi publicate in Catalogul Aphrodita merge pana la organizarea compozitionala a formelor. In toate trei tablourile carele cu boi parcurg traseul, intr-o liniste tainica, venind din stanga spre dreapta. Imbinarea cerului cu pamantul colbuit urmeaza aceasi tehnica si are acelasi mesaj de fixare a clipei eterne, atat in tabloul cat. 6 din Catalogul Aphrodita cat si in lucrarea aici studiata.
Consideram ca aceasta capodopera absoluta, care ne-a fost data sansa sa vedem si sa o analizam aici constituie o recuperare remarcabila a unei opere de Grigorescu. Pictura reiese, dupa examinare, ca necesita o usoara curatire si fixare pe sasiu si vernisare pentru a fi pusa in valoare. In ansamblu, ea s-a pastrat intr-o stare foarte buna de conservare, desi a fost pastrata sub forma de rulou. Buna conservare se datoreaza si faptului ca a fost executata pe o panza groasa de foarte buna calitate. Este delicat sa faci o estimare pecuniara a acestei panze care, prin suprafata ei este echivalenta cu zece tablouri obisnuite de Grigorescu. Cu atat mai greu cstc o asemenea evaluare de facut avand in vedere ca este o capodopera, fara egal, ce incununeaza creatia si sfarsitul vietii lui Grigorescu.
Aceasta capodopera ar trebui sa figureze in toate albumele Grigorescu si ar fi bine sa fie expusa in casa memoriala a lui Grigorescu de la Campina, adica in locul unde a fost gandita si pictata.
Insotesc aceste aprecieri de un mic eseu despre formarea ca peisagist a lui Nicolae Grigorescu si a rolului pe care il au peisajele cu care cu boi in opera sa.

MARCEL GUGUIANU
PRESEDINTE AL FUNDATIEI \\\\\\\"\\\\\\\'MARCEL GUGUIANU