( “...una din temele ce ma preocupa este ,,zborul”, lupta materiei in spatiu . Ea
mi-a permis sa-mi dau frau liber fanteziei si sa cant fara oprelisti pe coardele
sufletului meu . De altfel, toti artistii nostri mari au exprimat un sentiment de
inaltare, de eliberare de zbor…” )
Petre Achitenie

Nu l-am putea imagina vreodata pe artistul Petre Achitenie, altfel decat zabovind temator pe marginea clepsidrei, ascultand cum se desira linistea, scurgandu-se incet, pe sub bolti , arcade sau lespezi voevodale .
Spatiul vast, labirintic al lumii sale povesteste despre o lunga si istovitoare calatorie spre tarmurile propriei lui fiinte; una ce nu se fereste de puterea marturisirii, fiind in stare sa triumfe asupra eternelor “contexte” ale istoriei . Maestrul a imbratisat de altfel registrul confesiunii plastice directe, nemediate, inca de la primii sai pasi prin gradinile Artei .
Statornic fiu al “tarinii moldave”- cum ar fi spus mesterul Noptilor de sanziene- el a stiut sa ridice hrisoavele trecutului la rang de metafora, zidindu-le faima in tot atatea altare de gand si de inchinare ( v. fresca de la Marasesti-“ Din Istoria Neamului “-.impreuna cu alte lucrari monumentale precum Mausoleul Mateias de la Campulung-Muscel, in tehnica mosaic gen murano, in memoria eroilor din razboiul reantregirii, sau Monumentul Eroilor din primul razboi mondial, de la Turnu-Severin, un mosaic de 60 m.p.-paviment- si triptice pictate pe lemn ) .
Pictura i-a fost deopotriva calauza si mentor in efortul sau de asimilare a sensurilor materiei; pentru Achitenie acest intim dialog cu materia e considerat a fi factorul prim de nastere al imaginilor . A fost harazit a se contopi in acest aed al culorilor de inceput de lume, un ochi fantast, lyric si o mana fericita, indelung exersata . O asemenea reunire il va fi ajutat pe artist sa descifreze tainele universului in “ silabe” plastice irepetabile .
Ecourile lor razbat dincolo de atelier, peste vointa autorului, sugerand echilibru si mai ales, comuniune .
Primind de timpuriu botezul marilor spatii, “transpus” heraldic-bizantin intr-o fresca creatorul si-a amintit acea lectie imemoriala a picturii parietale, asa cum a cultivat-o Moldova sa patriarhala, in spatiul medieval sau , sub alte auspicii, Roma quattrocentista.
Rodul acestui antologic priveghi a strabatut coridoarele vremii , ajungand in versiune moderna, la ceea ce a realizat Petre Achitenie, inconjurat de discipolii sai, in acel “topos sanctus” al imaginarului colectiv, ce au fost odinioara Marasestii.
Existenta sa reface in varii etape, varstele unui veritabil Bildungsroman ( el a fost elevul favorit al pictorului Gh.Popescu, la Scoala superioara de pictura monumentala, urmand dupa aceea desenul cu Camil Ressu si picture cu Al. Ciucurencu, la Academia libera Guguianu; mai tarziu a devenit asistentul lui Ciucurencu la Institutul de arte plastice “N.Grigorescu”, in plina era proletcultista, in 1957, continuind apoi perioada de studii cu Loganson, la Academia de arte “ Repin “ din Leningrad ). Inca de atunci s-a reliefat preferinta pentru desen, culoare si pentru compozitia monumentala ( chiar daca tributara tendintelor realiste, post-academiste, inerente epocii, impregnate de “ vocile “ propagandei: v. aici, prima sa participare la Expozitia de stat din 1948, cu o compozitie vadit sociala ) . Pe de alta parte, dupa 1960, gandirea sa plastica isi va fi extins si diversificat fluxul , demonstrand o cu totul alta putere de expresie ( la acest fapt au contribuit si numeroasele calatorii de studii si documentare intreprinse atat in Orient, cat si in spatiul occidental: Germania, Franta, Italia, Spania, Belgia, Grecia, Austria, Elvetia, Olanda si ex- Iugoslavia ).

Treptat, artistul avea sa descopere ca ritmurile sunt esentiale in edificarea imaginii; ceea ce conta pentru el era intelegerea picturii ca axa si suma a imaginatiei ( iar nu datele primare ale perceptiei ). Ideea desavarsirii anatomice- de la Fidias citire – cedase locul expresivitatii formei simbolice, si acest fapt il va calauzi spre o alta abordare a originilor existentei ( de la ebosele etapei repiniene si pana la viziunile monumentale de mai tarziu s-a conturat deja un stil, o metoda de lucru; Achitenie a reevaluat atat traditia picturii murale din nordul Moldovei, cat si dimensiunea colorismului autohton ) . De la Grigorescu a retinut acea savoare cromatica asociata pasiunii pentru mestesug. De aici pana la spontaneitatea gestului nu a mai fost decat un pas; in plus, picture murala i-a ordonat spiritul , determinandu-l sa ( re )defineasca ideea de compozitie .
In aceasta putere a sa de a transfigure materia si spatiul sta semnul vitalitatii ( lucrari precum “Iubire”, “Cocorii”, “Metamorfoza pamantului” erau semne in care reflexul programmatic dobandea o anume traire poematica ) .
Preferand confesiunii pe mai multe game, timbrul retinut, ceremonios al culorii, artistul a strabatut tinutul artelor asemeni vechilor pelerini, cu pasiunea celui ce a invatat sa asculte muzica secreta a Universului .
Cerul ii va fi daruit un har si pe vatra lui artistul a inceput sa zideasca insotit parka de un sunet de jertfa si de inchinare, cum ar fi spus Voiculescu .
El cauta si azi acel drum salvator de nelinisti, desi ades ne spunea jovial si –ncrezator, ca l-ar fi aflat, ascuns undeva, printre odoare duhovnicesti…

Galeria Fanart