( “ …un cerc de prieteni nu se face cu compasul… “/ Ion Barbu )


Alfred de Vigny obisnuia sa spuna ca uneori , o calatorie poate purta cu sine un gust nespus de fin de vesnicie .
Un asemenea sentiment l-a avut si echipa FanArt-ului calatorind printre “ colinele verzi “ ale eternei si fascinantei Romanii stiind, pe urmele poetului, ca “ numai din somn se poate trezi fiecare, / din coaja vietii nici unul, / niciodata… “ .
Dezamagit de modul de administrare a aspirinei in trupul “ firav al turismului mioritic, team-ul FanArt a parasit indigoul sufocant al cotidianului plecand –dincolo de “ zgomotul si furia “ orasului – sa descopere un alt fel de circuit al amintirii in natura .
In esenta , au existat cinci personaje in cautarea unui …peisaj .
Fireste . e destul de dificil sa-ti imaginezi ca poti imblanzi lumea numai cantand la flautul ( fermecat ) al frunzelor , oricat de vrajitor ar fi interpretul .
Oare cum se poate obtine un concentrate de fericire cu lucruri mici ? “- se-ntreba candva un Jean Renoir . FanArt a incercat prin acest periplu, sa afle un raspuns la aceasta veche dilemma . Si mai ales cum e sa te gandesti la fericire , intr-o vreme de cumpana, cand simti cum oasele timpului au albit demult , cand asteptarile devin tot mai rarefiate , iar candoarea un simplu element de recuzita , un cuvant ratacit prin gradina altor varste .
O calatorie iti spune cum sa recunosti ora si culorile tinutului visat ; incercam atunci sa-l imbracam in vesminte seducatoare , sa-i presaram pe crestet adjective unduitoare , “fara frontiere” . Oricum , a asculta tremurul ierbii e o terapie ce n-o afli in nici un tratat ( privesti astfel in jur sit e bucuri mai intai de ceea ce vezi, cum odinioara blandul frate Francesco : soarele , arborii , micile vietati ori florile-acelea plapande , “explodand” timpuriu , aproape imprudent ; pe de alta parte, auzi : cum se coace ora fantanilor , cum iti atinge cerul pleoapele , cum te striga arar vreun paun , sau alteori , cand esti mai extaziat , asculti zgomotul sangelui gonind prin labirintul venelor . Iar dupa toate acestea, totusi , ceva ar mai ramane de facut , vorba poetului : sa numeri mugurii trandafirilor pe care inca nu i-ai sadit , asemeni lui Manon asteptandu-si ursitul…

FanArt oricum nu i-a uitat , semn ca acolo, sus, nevazut, un inger le-a pastrat mireasma .
Cu ce anume seamana un atare intinerar , mai mult sau mai putin sentimental- poate cu un mesaj indelung asteptat , citit pe cellular prêt de doua secunde , fara pauza de respiratie .
*****
Intre timp , ziua deja s-a scurs , in vreme ce amabilul senior de Montaigne, ce ne-a insotit printre serpentine mai are timp sa-si savureze ceaiul bunului ramas .
Asemenea voiaje te ispitesc cu acea imensa desfasurare de spatiu- precum intr-o saga finlandeza , ce traieste dincolo de ochii povestitorului .
Cumva , fara sa ne dam seama , spunea Andre Gide facem exercitii de evaluare ; rememoram peisaje , oameni , climate – moduri de a “ circumscrie “ spectacolul vietii “.

Armand Steriadi