Cand televiziunile nu mai au ce comenta, sau poate pentru a evita subiecte mult mai serioase (cum ar fi sfera politicului,a socialului,sau pentru a se apropia de teme privind arta,cultura,si starea ei actuala), se incumeta cu un tupeu de neimaginat,frizand ridicolul,de a prezenta subiecte de barfa, de cea mai joasa factura. Ratingul mare al acestor emisiuni pare sa fie singurul motiv pentru care aceste posturi t.v. peroreaza ore in sir tembelisme iesite din gura unor personaje comune,primitive si vulgare,pe care tot acestea le-au facut vedete prin simpla lor mediatizare.O mediatizare absurda,in dorinta de a crea,psihologic,impresia ca ceea ce vedem ne este indispensabil Se practica prin astfel de teme o intoxicare a publicului care se uita cu gura cascata la aceste talk- show-uri de un scazut nivel cultural si uman.Printre altele, asistam la derularea obsedanta, a serialului conjugal Bahmuteanu-Prigoana,veritabile personaje de desen animat.Unele posturi t.v., ce si-au facut o carte de vizita negativa prin promovarea in exces a acestora, fac dintr-un banal divort sau divorturi,(in cazul acestor personaje),subiecte incendiare..Ei creeaza un interes fals, fortat,la care bietul spectator consimte in lipsa de altceva si face involuntar ratinguri unor moderatori-semidocti care s-au evidentiat printr-o tenacitate sanatoasa de a se afla permanent la post si nici pe departe prin carisma proprie.Prima data par ceea ce sunt,adica nesemnicativi,cu un vocabular relativ sarac,dar prin mediatizarea si perseverenta de care am amintit anterior, se impun public, ca lideri de opinie.Cam acesta le-ar fi rolul,din moment ce se vor moderatori de succes.Omul, in genere fiind o structura afectiva, care iubeste si o gorila,daca o vede in fiecare zi,ajunge sa se obisnuiasca cu ei, sa-i tolereze, apoi sa-i indrageasca si in final sa-i admire.E firesc,nu? Doar patrund in fiecare zi in casele lor si le vorbesc,despre “chestiuni arzatoare la ordinea zilei”.Astfel, acest” baietel”,Dan Diaconescu,care a creat un adevarat fenomen in presa romaneasca,vine cu tot felul de invitati, de la astrologi, la vrajitoare,la sotul cumnatei care i-a omorat cumatrul cel mai indragit, la puscariasi marturisitori,si intre aceste varii arhetipuri,constant,personajul Prigoana si AdrianaBahmuteanu, circari si mai penibili,mandri de ei si autosuficienti,care dau lectii romanilor la orice capitol,de la politic,pana la afaceri de orice tip,de la viata personala pana la realizarea sociala si profesionala.Ei sunt “realizatii Romaniei”,exemple de urmat pentru tinerii debusolati.Nasind intr-o veselie,avand intotdeauna nevoie sa fie filmati si vazuti de o tara intraga fiindca altfel nu se simt bine,poarta pe chipurile lor expresia manelelor atat de cunoscute publicului si acceptate doar de o parte a acestuia (stiti dumneavoastra care).
Manelizarea nu se produce doar prin difuzarea acestor”melodii” (cunoscute sub denumirea de manele) , dar si prin intermediul acestor ”domni”. De altfel, atotstiutoarea jurnalista a sustinut deseori, faimoasa teorie ca manelele sunt ascultate de toata lumea,de la ” oamenii de rand pana la parlamentari”,”oameni foarte importanti”,”culti si superinteligenti”, ca si fostul si repetabilul ei sot , eroul mult asteptat, Silviu Prigoana. De ce oare erou? Pentru ca el ia fata in materie de invitatii si nu veritabilii reprezentanti ai teatrului si filmului romanesc,a specialistilor, fie ei medici, cercetatori sau profesori. Cine e vanat de o multime de admiratoare pentru “valoarea si frumusetea lui”? Cine se viseaza un alt Apollo, fiind ascultat si adulat de un public naiv care s-a obisnuit cu ideea,cultivata de media ca toti cei care vorbesc pe un ton ridicat,au incredere absoluta in ceea ce debiteaza,fara cele mai mici rezerve, si mai ales vorbesc popular si vulgar nu spun decat adevarul suta la suta? .
Din toate nu se poate trage decat o singura concluzie:asta ne e populatia,astia ne sunt “eroii”.
In conditiile in care foarte putini intelectuali nu iau o atitudine in acest sens sa nu ne mai mire acest fenomen.Dar oare putem?

Speranta Stefanescu