(la Cercul Militar National,. generatia anilor ’60 a Facultatii de Biologie-Bucuresti a sarbatorit cele 4 decenii de la absolvire)

“Puterea ce da o forma viselor si amintirii ne guverneaza existenta”(Petru Cretia)

O aniversare dezvaluie-dincolo de spectacolul evenimential clipa unei deveniri.Este si cazul generatiei anilor “60 ai facultatii de biologie , una pentru care, acea lunga incursiune in anotimpul studiilor a insemnat atingerea cu cu gandul sau cu visul a propriilor asteptari,proiecte, idealuri.Ele au avut darul de a da un sens continuitatii acelor ani, unul activ,sursa de energie morala
De altfel, cu fiecare sarbatoare,omul isi cauta, printr-un reconfortant gest de absorbtie a trecutului, cerul pierdut, acele constelatii si semne de altadata si o data cu aceasta punctul de plecare, primul reflex al dorintei de zbor.
“Ce fac oare amintirile din noi?”-se-ntreba Cosima Wagner reflectand la trecutul sau, derulat cu maxima rapiditate, precum un cine-roman italienizant.Tot astfel, discipolii de ieri,amfitrionii stiintei de azi si-au pus aceeasi inevitabila intrebare.Iar raspunsul se afla in insasi evolutia lor.La o asemenea aniversare se uita pentru cateva clipe miscarea metronimica a existentei,instaurandu-se acea atmostfera tipic spaniola ce dispune la bucurie si apoi la meloncolia revederii.
Pe de alta parte,o reuniune de gala implica un fir al Ariadnei,calauzitor.datorita acestuia se restabilesc, se reconstituie si se reactiveaza legaturi, amicitii, alte geografii afective.Fiecare participant la acest banchet al memoriei stie ca “vasele coronariene” ale amintirilor sunt totusi, fragile si de aceea e necesar a fi protejate, salvate de la uitare.Aniversarea celor patru decenii de la absolvire-beneficiind de spatiul generos al Cercul Militar National-a avut o semnificatie singulara, nu numai prin infuzia de emotie a reantalnirii, ci si prin acea posibilitate de a desfiinta frontiera unei izolari,contribuind astfel, la perpetuarea unor sperante si a unor mereu revitalizate certitudini.

Ne speriem uneori de cuvinte, insa cuvintele sunt adesea mai tari,mai puternice decat actiunile noastre.Asa sunt si aniversarile.Un gen de reculegere colectiva,cum i-ar fi spus Anatol de Monzie.
Poate pentru cateva secunde,toti cei prezenti la aceast “flamenco” al revederii au avut sentimentul rascrucii, al lui aici si acum dilatat, impulsiunea unei asteptari implinite sau vertigoul unei mari indrazneli, in ultima instanta,o intoarcere din trecut asupra lui insusi.
Exista amintiri ce sporesc vizibilitatea,asa cum altele o estompeaza.
Clipele traite de promotia anilor 60(indiferent pe care meridian al destinului locuiesc azi-S.U.A.,.Canada, Franta,Italia,Spania) apartin primei categorii.Aceasta reuniune aniversara a emotionat asistenta (profesori universitari ,cercetatori)prin adancimea unui spatiu sufletesc fertil in imagini.
Ea nu e decat un mod inspirat de a modula viata sentimentelor, si implicit, o invitatie pentru mai tarziu, la alte mirabile cunoasteri....
Armand Steriadi