Eveniment monden: deschiderea galeriei intr-un spatiu anexa a foaierului de la etajul
Teatrului National-Bucuresti, s-a facut cu discursuri elevate, sampanie, file de crap si trei sorturi de vin nobil servit de chelnerii unui restaurant de lux. Lume buna, eleganta, s-au purtat discutii in general pe teme privind arta.

Pe simeze, expozitia”100 de ani de pictura romaneasca” cu referire la perioada 1840-1940.
Privita sub o alta forma decat a unor incotestabile valori, privita deci ca arta, ca pictura, s-a putut observa ca numai intregul ansamblu,dar si fiecare lucrare luata separata “se citeste greu”.Vina nu este nici a curatorului,nici a (imi permit sa citez) celor “doi tineri oameni de afaceri,iubitori de arta si apropiati,in mod implicit,de fenomenul artistic”, proprietari ai spatiului, nici a privitorului vizitator.
Fenomenul este cauzat de faptul ca de cinci ani ne aflam pe teritoriul unui nou mileniu,pozitie de pe careimagini provenindsec.19,fie ele si picturi, ne apar ca ciudetenii subrealiste, ca fiind ceva opus suprarealismului.In ceea ce priveste sec 20,acum este posibila vizionarea de ansamblu si in mod inevitabilo reasezare a valorilor,altfel decat am fost indrumati sa o facem.
Acest aspect, aceasta modificare petrecuta in subconstientul intelectual va da multa celor implicatii in pastrarea si administrarea patrimoniului artistic.
Exista expozitii care nu pot fi “citite” deloc, in care comunicarea dintre lucrare-imagine si privitor nu se petrece.Fenomenul nu priveste numai artele clasice afectand si asa numitele “arte vizuale-neww media” in care sunt folosite cele mai noi mijloace tehnice.Cauza ar putea fi o suprasolicitare a intelectului prin imensa cantitate de informatii acumulate voit sau in urma unor agresiuni.
Ar fi posibila insa si o alta cauza :cea a unei orientari de tip nou,ceva necunoscut si neconstientizat inca,o spirituala evolutiva care neindeparteaza automat si permanent de spatiul existentialist apartinand sec.20.Ar fi grav sa fie asa pentru noi cei care suntem formati acolo.
Galeria Pogany ne propune pentru viitor o rememorare esalonata pe patru episoade :1840-1940 ,perioada interbelica, 1945-1965 si intervalul cuprins intre 1965 si pana in zilele noastre.
Daca pana in 1940 terenul s-a prezentat neted, incepand cu 1945 totul se complica,
reperele fiind compromitatoare, agresiv-incomode si inevitabil implicate politic.
Episodul 1945-1965 inseamna perioada cuprinsa intre capitularea Germaniei si odata
cu asta sfarsitul razboiului ( 2ww ) si data instaurarii Republicii Socialiste Romania.
Doua evenimente majore fara nici o legatura intre ele . Daca ne referim strict la arta ne
putem reaminti
-1945-1948 etapa in care s-a sperat la o posibila mentinere a procesului de creatie in afara haosului cauzat de modificarile socio-politice, asa cum se procedase cu succes in anii razboiului.
-1948 desfintareaSindicatului Artistilor si inlocuirea acestuia cu o
Institutie politica, dupa model sovietic si segmentarea societatii artistice in realisti socialisti ( cu dizidentii lor ) traditionalisti si cosmopoliti , acestia din urma fiind practic scosi din scena .
1948- 1965 etapa Republicii Populare Romania, cand intreaga scena oficiala a fost ocupata in exclusivitate de realistii socialisti ( si dizidentiilor ), ani in care s-a practicat vanatoarea de vrajitoare fata de tot ce se afla in afara doctrinei realist socialiste . In spatiul european rememorarile pot genera cosmaruri chiar daca au fost initial bine intentionate. Realismul socialist trebuie inteles ca un simplu curent artistic iar Reprezentarea lui pe simeze, se cere a fi limitata in asa fel incat sa permita si prezenta curentelor artistice care au existat dupa 1948 in conditii de clandestinitate sau de sertar. In presa a aparut titlul“ Galeria Pogany redescopera traseul picturii romanesti “. Ramane de vazut ce pozitie va adopta galeria fata de fiecare episod in parte. Deocamdata, pe simezele Pogany, se afla expuse cateva exceptionale lucrari apartinand vechii scoli romanesti de pictura . Sa ne bucuram de aceasta rara ocazie.
..........
*) Datarile sunt orientative
Pascu O. Caius
Noiembrie 2005