La Paris , in toamna acestui an 2005, a avut loc marele Targ de Arta Contemporana ( FIAC ) la care au participat in jur de 240 de galerii de arta din mai multe tari .
Formula nu este singulara si a mai fost realizata . Ca de obicei, in mediile artistice, evenimentul a generat discutii .
Este justificata sau nu aceasta aceasta formula in care artistul ramane practic scos din scena participativa, tinut deoparte de public, fiind reprezentat indirect de o galerie cu putere decizionala de manevrare asupra lucrarilor ?
A sustine ca “ odata ce lucrarea a parasit un atelier de arta , legatura cu artistul este retezata “ este corect dar numai in cazul lucrarilor de tip artizanal , de obicei multiplicate in serie .
Alchimia unui atelier este extrem de complicata, plina de mistere si chiar formule magice. Altfel nu ar mai fi arta.
O pictura, opera de arta nu este o simpla materie prelucrata si nu poate fi /nu trebuie a fi
manevrata ca obiect comercial care place sau nu . De asemenea, arta nu garanteaza decat
“ valoarea “ si nu transformarea acesteia in bani. Se poate vorbi foarte mult pe aceasta tema deoarece exista nenumarate atentionari , recomandari si chiar “ legi “ ramase de la artisti in decursul veacurilor, obtinute pe baza unor studii si observatii . In afara de asta exista si un cod de comunicare tacita intre artist si privitor, prin intermediul lucrarii .
Desigur, pot fi organizate diverse tipuri de manifestari culturale ca aspect dar se pune intrebarea : au fost realizate folosind formule pentru comoditate administrativa? In cazul FIAC lucrarile prezentate de galerii se aflau in custodie , sau erau proprietatea lor ? Cum se justfica formula folosita ?
Poate ca este bine asa, mai comod pentru toata lumea, dar persista si serioase indoieli .
*
Cautand raspunsuri prin similitudini, se poate ajunge printre altele la mult folosita formula “ Targ de carte “( daca ne referim la arta literara ) care in realitate este un targ al editurilor si nu al librarilor, asa cum ar fi firesc sa fie . Rolul editurii este cel de a face legatura intre scriitor si tipografie in scopul realizarii cartii ca obiect. Legatura scriitorului cu publicul, cu cititorul, este facuta de catre librar. Aceste “Targuri de carte” ale editurilor au eliminat din scena LIBRARUL .
Librarul care nu este interesat de promovarea unei tipografii sau a unei redactii ci de clientul cititor pe care doreste sa-l pastreze si pentru viitor, nu va risca niciodata recomandarea gresita a unor carti .
Este posibil, ca odata cu librarul sa fi fost scos de pe pozitia lui fireasca insusi personajul principal : scriitorul- autor .
Pascu O. Caius
Noiembrie 2005