Regretatul I. D. Sarbu vorbea in “Adio, Europa” despre un anume mecanism al fraternitatii ce nu poate fi distrus oricat s-ar stradui arhitectii puterii. Oricum, cererea noastra de gratiere morala nu o putem trimite decat ingerilor.
Pe de alta parte, numerosi sunt acei inamici “risipiti in cele patru puncte cardinale ce continua sa-si asume acel exercitiu de obligatii de constiinta, participand efectiv la refacerea, mai ales, a unei forma mentis democratice.
Daca ne intoarcem cu fata la zidul memoriei” vom redescoperi anumite constante: francezii au avut in Rezistenta aproape toti atatia “devotati” comunisti cati am avut si noi ( asa cum se evoca in jurnalul Simonei de Beauvoir, consacrat acelei perioade tragice din viata Frantei); americanii ne-au servit,deopotriva, dupa razboi,”pilule”despre democratie si modul lor de uzaj in doze farmaceutice.
La ora actuala diaspora este privita ca un Ianus bifrons trecut prin anticamera “economicului” bine temperat; unii isi platesc darile oficiale, altii asteapta “ordonante”, precum altadata Petrini, cu o neobisnuita candoare.
Panait Istrati – cel care nu adera la nimic, vesnicul inselat al istoriei – spunea ca poate sa-si permita a afirma despre un Itic ca e prost, in masura in care poate sa spuna si despre Ion ca e prost. Asta nu inseamna automat ca pledeaza pentru antisemitism. Si astfel, in simptomaticul marivodaj intre adevar si iluzie ne vaduveste de o “minima moralia” de credibilitate.
Profesorul Sorin Comorosan, (cercetator la CNRS la Paris), amintea in discursurile sale, de necesitatea refacerii infrastructurii societatii romanesti post-decembriste. In viziunea sa, indispensabila era aplicarea unui alt regim al competentelor, intr-o Romanie atat de poluata de coruptie, de servilism clientelar, de abuzuri diverse, de efemeri colportori de opinie.
De aceea este nevoie si de cei din diaspora. Se naste, insa, intrebarea: are nevoie puterea politica autohtona de acei romani ce au ales calea exilului? Deocamdata, nu exista un raspuns ferm, liber asumat in aceasta privinta.
Fireste – sa ne amintim vor fi fost si conflicte, mai mult sau mai putin transparente, de genul afiselor lui Ion Iliescu (pregatite de rivalii sai politici, cu vaste implicatii ale emigratiei romanesti) plus acei bani negri rezultati din jocul la “ruleta” embargoului iugoslav sau din contrabanda (tip “Tigareta II).
Chiar cu riscul de a nu fi acceptati in UE, Romania va trebui sa-si reconsidere radical politica si strategia diplomatica, in ceea ce priveste relatiile sale cu diaspora. Altfel, nu va putea face decat simple exercitii de incompatibilitate, din nefericire pe termen lung, cum spunea A. Marino.

A.Steriadi