Momente din evolutia afisului ceh de film al secolului XX (18 ian. 2005)


Curatorul expozitiei prezentate la sala de marmura a Uniunii Cineastilor, Marta Sylvestrova – de la Galeria Morava din Brno a facut o selectie din cele mai bune afise realizate de plasticienii cehi., datand din perioada de glorie a acestuia :1960-1989.
Aceasta antologie in imagini a unui trecut –martor la acele funeste ingerinte ale ideologicului in cultura se remarca prin amplitudinea artistica si morala a creatorilor ei.
Acest fenomen cu vaste implicatii sociale si estetice in deceniul sase si sapte al secolului XX a influentat decisiv gandirea si modalitatile de lucru apartinand noului val al cineastilor anilor ‘90. Centrala de imprumut a filmelor a inceput – dupa modelul polonez- a colabora cu o serie de pictori, scenografi, graficieni, arhitecti, ,care prin stilistica lor cu totul aparte au conferit acestei structuri aparent facile, pondere spirituala si mai ales, acea inepuizabila forta de sugestie necesara legitimarii unui act artistic viabil.
Privit in evolutia specifica a cinematografiei spatiului ce i-a dat pe un Menzel sau Forman, afisul ceh a suferit multiple metamorfoze , atat la nivel conceptual, cat si la cel al expresiei; de altfel, in conferinta ce a insotit expozitia, Doina Maximilian ( conferentiar drd.la UNATC ) a reliefat in context, saltul miraculos al celei de-a saptea arte , dupa anii ‘60. Punctul de impact comun al majoritatii filmelor est- europene a evidentiat cercetatoarea l-a constituit dezvaluirea fidela a controversatelor realitati ale societatii actuale, la care s-au adaugat incercarile actorilor si regizorilor pentru ca filmul sa “ respire “ autenticitate.
Dincolo de limitele ideologice impuse in trecut de cenzura regimului totalitar, cat si de distorsiunile la care a fost supusa breasla artistilor implicati in procesul promovarii filmului in spatiul occidental a existat deopotriva, o miscare subsidiara de protest , de solidaritate cu autorii declarati indezirabili , suspectati a fi aderat la acele sisteme axiologice, adversare oricaror forme de “mancurtizare a memoriei “( O. Paler ).
De aceea se poate afirma ca, dupa desfiintarea Cortinei de fier in 1989, s-a produs o veritabila transformare la scara mentalitatilor colective , capabile a-si regenera mecanismele de aparare in fata agresiunii “emisarilor filistinismului unui timp maculat “ (Milan Kundera ).
Vizitatorii expozitiei au avut astfel prilejul sa admire o serie de afise provenite din “ laboratorul “ unor importanti artisti cehi ( Karel Vaca, Karel Teissig, Richard Fremunda, Jiri Balcar, Jaroslav Fiser, Zdenek Ziegler, Milan Grygor, Jan Kubicek, Olga Vyletalova, Jiri Rathousky , Jiri Salamoun, si multi altii ) datorita carora afisul a dobandit singularitate si a reusit sa se desprinda din creuzetul pseudo-naratiunilor realiste, impunandu-se ca fenomen artistic de sine statator.
Expozitia, veritabila premiera in Romania a inclus totodata, si afise apartinand unor filme romanesti ce au rulat in cinematografele din fosta Cehoslovacie (v.” Dacii “, “ Un comisar acuza “,in regia lui Sergiu Nicolaescu, “ Despre o anume fericire “, regia Mihai Constantinescu, “ Veronica “ Elisabetei Bostan sau “ Felix si Otilia “, regia Iulian Mihu, si nu in ultimul rand, “ Moartea lui Indiana Joe “, semnat de Mihai Iacob ).
Un aspect precumpanitor in relevarea originalitatii noului val al filmului ceh este acel subtil dozaj de umor si lirism bine temperat care , dincolo de fictiunea peliculelor exprima profundul realism al acelei perioade –asa cum mentiona reprezentanta Galeriei Morave din Brno, Marika Kupkova. Din ratiuni complet straine resorturilor artistice, astazi, destinul afisului de film a fost deturnat treptat de la matca sa traditionala, de asediul “premeditat “ al intereselor economice .

Armand Steriadi