Lucian Radu Stanciu
Povestea bratarilor de aur este, sau cea mai mare
descoperire arheologica care revolutioneaza istoria stramosilor nostri sau cea mai mare escrocherie montata de functionari oficiali in acest mileniu II. Aratam mai jos ca aceasta afacere este un varf absolut al coruptiei si sfidarii legii. Pentru ca inalti functionari ai Statului sa poata dispune si sa ruleze 6 milioane euro, s-a organizat inscenarea cu braconierii din Muntii Orastiei care ar fi sapat si gasit 15 bratari de aur, cu media de peste 1 kg fiecare (sic !) si le-ar fi exportat fraudulos in strainatate.
Cei care au inscenat Dosarul sunt comisar sef Aurel Condruz de la IGPR si Procuror general adjunct la Parchetul de pe langa Curtea de Apel de la Alba Iulia, dr. Augustin Lazar. Cei doi pretind ca au descoperit in strainatate 15 bratari (in SUA, Franta, Elvetia). Desi nu au nici un fel de probe ca cele 15 bratari din strainatate sunt aceleasi cu bratarile ce se pretinde ca s-ar fi gasit in Muntii Orastiei, desi nu au dovedit aceasta idenitate a probei A. Lazar si A. Condruz au cumparat cu milioane de euro date cu nemiluita de catre Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu 9 bratari de aur.
Secretul cel mai bine pazit de catre A. Lazar si A. Condruz, de catre Parchetele implicate si IGPR, este urmatorul :
De la cine au cumparat, din strainatate, bratarile de aur acesti domni A. Lazar si A. Condruz in complicitat cu Ministrul Adrian Iorgulescu si Directorul general al Muzeelor, Mircea Angelescu adica cei doi care au facut rost de banii publici pentru cumpararea bratarilor si i-au trimis in strainatate ??
Ce sume au primit posesorii de bratari de aur de la amintitii complici ?
Beneficiarii din strainatate ai sumelor, de ce nu au declarat de unde si-au procurat bratarile si de ce nu au fost intrebati de A. Lazar si A. Condruz ?
De ce braconierii din Muntii Orastiei sunt arestati, terorizati, tracasati, iar cei despre care se pretinde ca sunt complicii lor din strainatate, sunt platiti cu milioane de euro din banii poporului roman ?
De ce s-a falsificat procedura de expertizare a bratarilor si continutul expertizelor in cauza ? Nu pentru a se justifica cu orice pret autenticitatea « dacica » a bratarilor cand mari arheologi romani, cum ar fi : Alexandru A. Vulpe si Constantin Preda au dovedit indiscutabil ca acele bratari sunt falsuri recente si grosolane ?
In Afacerea bratarilor au murit pana acum suspect sau fatis 6 persoane, iar alte 13 sunt stresate si chiar terorizate intr-un proces interminabil la Alba Iulia. Pana cand ?
Dar faptul ca Politia si Ministerul Culturii cumpara lucruri de furat cum e cazul bratarilor de aur - cu bani publici, nu este o crima nemaiauzita care desfigureaza prestigiul celor doua institutii. Niciodata in istoria Politiei pana acum nu s-au cumparat lucruri de furat de catre politisti si procurori, iar pentru asemenea fapta Codul Penal are nenumarate sanctiuni. Dar cine sa le aplice daca insusi Parchetul gireaza cumpararea lucrurilor de furat de la intermediarii din strainatate ?
Parerea Presedentiei Romaniei este ca balanta inclina serios spre coruptie si crima organizata, de vreme ce aceasta a sesizat Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa ce drd. Lucian Radu Stanciu a inaintat un Memoriu catre Presedentia Romaniei, dovedind ca recuperarea bratarilor de furat pe bani publici este, conform legii, un act de complicitate cu baconierii care, dupa cum spune Politia, le-ar fi furat din pamantul patriei cu ajutorul detectoarelor de metale.
Dl Stanciu arata ca expertizele prin care aceste bratari au fost atestate ca fiind dacice sunt ele insesi false in ceea ce priveste procedura legala de efectuare a lor, dar si in ceea ce priveste pretinsa competenta profesionala a expertilor, dar si prin sofismele si afirmatiile grosiere ce tin loc de argumente in ceea ce priveste vechimea lor. Numerosi cercetatori si ziaristi, printre care si dl L.R.Stanciu, au stabilit fiecare aducand argumente personale puternice ca BRATARILE SUNT FALSE, SUNT CONTRAFACERI RECENTE.
Din suvoiul continuu si nestopat de bratari pretins dacice care apar spre vanzare in diverse tari occidentale, pana acum au fost recuperate pe BANI PUBLICI, 9 bratari. Pentru acestea s-au dat dea dura, de catre Ministerul Culturii si Cultelor, multe sute de mii de euro, ce au fost investite cu entuziasm de comisarul Aurel Condruz de la IGPR tartorul dosarelor penale privind bratarile de aur, fiind si premiat pentru aceasta.
A aparut o noua profesie bine remunerata si onorata cu premii nationale, in care sunt antrenati inalti functionari de la Ministerul Culturii si Cultelor (procuratorii de bani) si de la IGPR (depistatorii de bratari si imputernici sa comande expertize pentru acestea, sa manipuleze expertizele si sa cumpere bratarile).
Dl Lucia Radu Stanciu este cercetator principal la Academia Romana in domeniul sociologiei culturii si expert de arta acreditat judiciar de Ministerul Justitiei. A publicat in tara si strainatate, inclusiv studii privitoare la antichitatea daca si formarea poporului roman. Dansul a adus argumente forte si a demonstrat sistematic ca intreaga poveste a bratarilor este o manipulare facuta de functionari corupti pentru bani multi, activitate penala sistematica, care a facut din niste bratari recent contrafacute, un Tezaur cultural si de metale pretioase echivalent cu Tezaurul de la Pietroasa, cand in spatele intregii afaceri nu stateau decat interese rapace, cu un cinism nemaipomenit fata de lege si valorile stiintei, totul desfasurandu-se intr-o hora de functionari perversi in care au fost atrasi si cativa arheologi romani naivi si entuziasti, incapabili sa creada ca functionari ai statului sunt capabili de o gigantica manarie.
Dl Stanciu a atras atentia ca :
a). Daca bratarile sau gasit in pamant in Muntii Orastiei si au fost scoase din subsol de braconieri, adica au fost furate, fiindca subsolul este proprietatea statului aceasta fiind versiunea oficiala a Politiei, din declaratiile zelosului comisar Aurel Condruz de la IGPR in acest caz, ele, pentru nimic in lume, nu puteau fi cumparate cu bani publici deoarece Codul de Procedura Penala roman ca si Conventia UNIDROIT (invocata de dl Condruz) interzic cu desavarsire ca obiectele de Patrimoniu furate sa fie cumparate de la hoti sau de la persoanele care le-au dobandit, cerand chiar expres ca toti beneficiarii de lucruri de furat sa fie anchetati si uramriti penal in vederea recuperarii prejudiciului. Cine cumpara de la hoti este considerat de lege complice al hotilor.
b). Toate expertizele facute pentru a dovedi ca bratarile sunt « dacice », sunt in primul rand nelegale intrucat sfideaza procedura de expertizare prevazuta de Legea 156/2002. Conform acestei Legi, in cazul unor obiecte devenite corpuri delicate, obiecte urmarite si studiate in dosare penale, in acest caz expertizele nu pot fi facute decat de experti ai Biroului central de expertise al Ministerului Justitiei, iar daca se apeleaza la specialist din alte Institutii, numai Ministerul Justitiei poate apela si desemna specialist pentru asemenea expertize. In fapt insa, comisarul Aurel Condruz, desi ancheta in dosarele penale ale bratarilor, a ignorat total prevederile Legii 156/2002. Desi el a publicat in 2006 o carte in care a adunat toate legile de expertiza privind obiectele de Patrimoniu, totusi el, in chip intentionat nu a publicat textul Legii 156/2002, probabil pentru a nu se observa ca in fabricarea de expertize privind bratarile dacice, tocmai aceasta lege nu se respecta.
Domnul Condruz a apelat la 2 experti straini, care numai arheologi nu erau, care nu aveau nici o competenta si cunoastere serioasa privind cultura dacilor. Expertii straini dupa ce au fost platiti, unul a declarat ca bratarile sunt dacice, altul ca sunt thracice. Cativa arheologi romani, impresionati de prestigiul strainatatii, au decretat si ei ca bratarile sunt « dacice », fara argumente consistente, dar invocand expertii straini amintiti, fara sa observe ca acestia, indicau in respectivele expertize ca ei sunt experti in filozofie si filologie, ceea ce face ca afirmatiile lor sa fie mai mult decat ridicole.
De altfel, numeroase falsuri intelectuale si aberatii stiintifice grosolane, ca sa nu le spunem direct tampenii se pot constata in textele pretinselor expertize.
c). Bratarile sunt false, sunt turnate recent, sunt contrafaceri. Acest lucru le sustin arheologi cu mare prestigiu stiintific, critici de arta, experti judiciari si ziaristi. Dar dl Condruz ignora si nu publica niciun fel de expertize care ar contrazice facatura sa arheologico-dacico-remuneratorie si recuperatorie.
Distinsul arheolog roman, Constantin Preda, cel care pe langa numeroase studii publicate, a fost directorul Institutului de Arheologie si a coordonat Enciclopedia artei romanesti vechi, a adus argumente si dovezi imparabile despre faptul ca bratarile nu au nimic comun cu ceea ce numim cultura dacilor.
Noi argumente stiintifice inspirate de analize stilistice, de studiul reprezentarilor de maini cu bratari pe Columna lui Traian, de specificul consacrat si bine cunoscut al culturii dacice (dovedit in opera lui Vasile Parvan) au fost aduse de dl drd. Lucian Radu Stanciu. Ne propunem sa prezentam argumentele si dovezile sale in paginile ziarului nostru.
Presedintia Romaniei, i-a trimis d-lui Stanciu o Adresa de raspuns, pe data de 11 decembrie 2007 cu numarul 31129, semnata de catre dl Gabriel-Cristian Piscociu (Consilier de Stat la Presedentia Romaniei) in care a fost informat ca Presedintele Romaniei a trimis spre verificarea Afacerii bratarilor de aur, Memoriul pe care Presedentia l-a primit sub semnatura d-lui L.R. Stanciu. In acest memoriu erau determinate foarte posibile fapte penale comise de inalti functionari ai Statului, Ministerului Culturii si Cultelor, altii din Politie.
.
Bratara de argint de la Coada Malului (jud. Prahova) cu extre- Bratara de argint in spirala cu palmete si extremitati cu capete de sarpe
mitati in forma de capete de serpi.
MODELE CE AU SERVIT CONTRAFACERII BRATARILOR DE AUR
Memoriul a fost publicat in ziarul « Ultima ora », sub titlul : « Cercetatorul Lucian Radu Stanciu acuza : « Comisarul Aurel Condruz a recuperat pe banii statului bratari dacice false ! ». Comisarul este acuzat ca i-ar fi alimentat cu un million de euro pe vanzatorii de bratari dacice din strainatate. » in numarul 2306 din Joi, 13 decembrie 2007 pe trei pagini. (
Din textul scrisorii d-lui Piscociu reiese ca insusi Presedintele Romaniei a luat atitudine fata de revoltatorul act de coruptie cunoscut sub numele : Afacerea recuperarii bratarilor dacice, sau tradus mai pe romaneste, rasplatirea hotilor si complicilor lor din strainatate cu milioane de euro din banii cetateanului roman pentru bratarile de aur furate de ei din pamantul tarii dupa cum sustin chiar « recuperatorii », sau, in varianta sustinuta de unii arheologi de valoare si ziaristi, dar chiar si infractorii braconieri anchetati : bratari contrafacute dupa modelul unei bratari originale de argint, acum cativa ani.
Este scandalos faptul ca interesatii recuperatori importanti functionari ai statului roman platiti intr-adevar ca sa salveze patrimoniul pornind de la \\\"expertiza\\\" amintita, au purces la o falsa inductie completa pentru a justifica cheltuirea banilor publici pe bratari. Astfel, ei au generalizat concluzia de autenticitate a expertei germane ce se referea la o singura bratara examinata de aceasta (sau cel mult la 4 bratari, dupa alte surse) la toate cele 15 bratari care au facut obiectul rascumpararii, platind sume uriase pe ele. Ei, totodata, s-au adresat unei experte germane aleasa \\\"pe spranceană\\\" prefacandu-se a nu sti ca avem suficienti arheologi experti in Romania capabili sa expertizeze mult mai competent bratarile pe care ardeau de nerabdare sa le cumpere.
Chiar din declaratiile rascumparatorilor de bratari, aceste bratari aveau din capul locului calitatea de corpuri delicte, de probe procesuale. Este fara precedent in istoria justitiei si in jurisprudenta europeana ca organe abilitate ale Statului, intr-o ancheta penala, sa procedeze la cumpararea corpurilor delicte, a probelor, sub pretextul ca au identificat aceste corpuri delicte ca existand in posesia unor « cumparatori de buna-credinta », aflati in strainatate.
Este de neconceput ca Ministerul Culturii si Cultelor sa disponibilizeze milioane de euro pentru « recuperarea » acestor bratari operatia de cumparare continuand si acum, iar organul de ancheta al Politiei prin persoana Comisarului Aurel Condruz de la IGPR, sa faciliteze asemenea tranzactii, sa se autofelicite public, sa primeasca premii pentru aceasta fapta si in acelasi timp sa nu comunice presei care este identitatea « cumparatorilor de buna-credinta ».
De unde au preluat, acesti cumparatori de « buna-credinta », bratarile ? Cat au platit respectivii pe bratari si cat le-a platit Politia lor din partea Ministerului Culturii acestora ?
Intrucat recuperatorii de bratari, ca sa-si justifice actiunile, au facut o Conferinta si o expunere publica a bratarilor recuperate la Muzeul National de Istorie a Romaniei la data de 22 ianuarie 2007 in cadrul expozitiei « Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei » - cand l-au invitat si pe Primul Ministru Calin Popescu Tariceanu pentru ca totul sa para cat mai legal respectivii ar fi avut obligatia de transparenta totala fata de public aducand la cunostinta, atat in cadrul Conferintei cat si in organele de presa, in care s-au manifestat, informatiile privind identitatea cumparatorilor de « buna-credinta » si sumele primite de acestia precum si lantul faptic care ii leaga pe braconierii care ar fi dezgropat bratarile de ultimii din acest lant, acei « cumparatori de buna-credinta ».
Invocarea faptului ca s-ar fi respectat Conventia europeana UNIDROIT privind compensarea partiala echitabila a unor « cumparatori de buna-credinta » a unor obiecte de patrimoniu furate este doar un pretext abil, atata timp cat recuperatorii nu au dovedit ca au respectat procedurile speciale si riguroase din aceasta Conventie care cere, ca un prim pas, aducerea de catre recuperatori a cumparatorului de buna-credinta in fata unui Tribunal din tara in care s-a facut exportul ilicit de bunuri de patrimoniu, tocmai ca acesta sa faca dovada ca se afla in situatia « sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, in mod rezonabil, ca bunul era furat si sa poata dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui » (art.4, paragraf 1 si art. 5, paragraf 1 din Conventia UNIDROIT, ratificata de Romania prin Legea 149/24.07.1997).
L.R. Stanciu semnaleaza foarte posibila comitere a doua grave infractiuni in dauna Statului si a banului public :
A). Cumpararea in doua transe cu o suma apropiata de 2 milioane de euro a unor bratari de aur de furat sau false, declarate « din epoca dacilor » - achizitie facuta de la suspecti detinatori din strainatate a acestor bratari, adica dela aceia care au declarat, dupa cum sustine chiar comisarul Aurel Condruz, ca le dețin - pe calea unui circuit infracțional care include si exportul ilicit al bratarilor - chiar de la indivizii certati cu legea care au practicat « braconajul arheologic » - in zona cetatilor dacice din Muntii Orastie .
E de la sine inteles ca nicaieri in lume nu s-a mai auzit pana acum ca anumite corpurile delicte, probele infractiunii, sa fie cumparate de anchetatorii Politiei, intrucat intr-un asemenea caz s-ar incalca flagrant prevederile art. 68 din C.P.P. care stipuleaza : « este oprit a se intrebuinta (
..) promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe » .
B). Falsificarea recenta, prin imitarea grosolana a stilului a unei bratari dacice de argint. Ne referim la faptul ca bratarile de aur, rascumparate prin zelul Comisarului Aurel Condruz si a altora, dupa opinii competente si argumentate solid, sunt contrafaceri de provenienta romaneasca turnate din aur in ultimii ani.
Este vorba de o falsificare grosolana ce nu are nici o contigenta reala cu bratarile de aur ale dacilor (de altfel, arheologia atesta ca fiind foarte rare bratarile dacice de aur, acestea cantarind doar cateva sute de grame).
Acest punct de vedere este sustinut in primul rand de cunoscutul arheolog Constantin Preda, personalitate prezentata in Micul Dictionar enciclopedic (editia 2005, pag. 1123) astfel : « Presedinte al Societatii Numismatice Romane (din 1983). Contributii in domeniul istoriei si civilizatiei geto-dacice, greco-romane si in cel al numismaticii antice (« Istoria monedei in Dacia preromana » ; coautor si coordonator al « Enciclopediei arheologiei si istoriei vechi a Romaniei »), fost director al Institutului de Arheologie din Bucuresti. Respingerea pretinsei autenticitati a bratarilor a fost facuta stiintific de aceasta personalitate in articole publicate in ziarul Jurnalul National nr. 4242 din 22.02.2007 : « Febra bratarilor asa-zis « dacice » » ; « Falsul bratarilor dacice », aparut in 14.06.2007 ; precum si interventia lui C. Preda in cadrul dezbaterii din
de la Academia Romana rezumata in articolul : « Bratarile dacice scumpe, dar imposibil de autentificat », aparut pe 25.04.2007 in ziarul Adevarul.
Referitor la faptul ca bratarile sunt false s-au pronuntat si alti oameni de stiinta : expertii tehnici de la Cambridge, fizicianul arheometrist Viorel Cojocaru, arheolog Alexandru V. Vulpe. La randul sau, ziaristul Radu Tora a reusit chiar sa identifice bijutierul din orasul Calan care a turnat aceste bratari si le-a pus pe piata impreuna cu mai multi complici. Este interesant ca infractorii acuzati de braconaj arheologic de catre Parchetul din Hunedoara, care ii cereceteaza, au declarat ei insisi, dupa cum reiese din mai multe articole de pe Internet, ca « bratarile sunt false », ca nu au fost sustrase de ei din solul patriei. (Aceasta s-a intamplat dupa ce, initial, aceeasi infractori recunoscusera la ancheta ca sunt braconieri si sustinusera ca ar fi gasit bratarile in pamant, dar si-au schimbat de cateva declaratiile in ceea ce priveste locul unde au fost gasite, incercandu-se, se pare, de a se impune acestora sa indice un nou loc de provenienta mai credibil stiintific).
Cu alte cuvinte, ei au recunoscut infractiuni comise, dar altele decat cele de care au fost acuzati, ceea ce a produs furia teribila a comisarului Aurel Condruz care \\\" pledeaza \\\", prin orice mijloace, pentru \\\"autenticitatea\\\" bratarilor . Din cate stiu, nu s-a facut nici o reconstituire la fata locului cu braconierii implicati si cu martorii pentru a se stabili : daca ? cand ? unde ? si cum ? ar fi fost extrase din sol bratarile de aur.
Comisarul a avut alte preocupari : sa puna la punct violent pe oricine ar indrazni sa se indoiasca de originalitatea bratarilor. Nu stim in seama cui sa punem lichidarea bijutierului din Calan care ar fi turnat bratarile de aur, conform ziaristului Radu Tora. Dar este publicat chiar de cel in cauza incidentul cand Comisarul Condruz l-a repezit si l-a dat afara pe Radu Tora cand acesta l-a vizitat pe Comisar cerandu-i sa ia masuri legale de ancheta deoarece detine informatii despre cei care ar fi falsificat bratarile. Conform legii, comisarul era obligat sa intocmeasca un dosar de investigare penala prealabila. De altfel, se spune ca Radu Tora a fost scos si din serviciul pe care il presta la postul de televiziune al lui Dan Diaconescu, dupa ce a facut asemenea afirmatii.
In cele ce urmeaza, vom dovedi ca asertiunile prin care se sustine de catre functionarii din institutiile implicate in « recuperare » ca aceste bratari ar fi autentice, « dacice » si ca sunt redobandite legal, mai bine zis platite, mai bine zis cumparate de la « cumparatori de buna-credinta » din strainatate, - sunt asertiuni lipsite de orice temei juridic si stiintific si acopera o frauda de proportii in dauna Statului, comisa chiar de catre cei care ar trebui sa apere Patrimoniul national cultural al Romaniei.
Asertiunile respectivilor au fost sofistic motivate printr-un Comunicat (Anexa 3) , intitulat : « Patrimoniu recuperat: Patru brățări dacice din aur expuse în premieră la Muzeul Național de Istorie a României » publicat si difuzat de « Muzeul Național de Istorie a României în colaborare cu Ministerul Culturii și Cultelor și cu sprijinul Serviciului pentru Protejarea Patrimoniului Cultural Național din cadrul Inspectoratului General al Poliției ». Acest Comunicat a fost difuzat de catre : « MNIR, DEPARTAMENTUL DE RELAȚII PUBLICE ;Tel./fax. 021 311 33 56, tel. 021 - 315 82 07, int. 1008 ; e-mail: pr@mnir.ro și edpr@mnir.ro, pagina web:http://www.mnir.ro ; pr@mnir.ro; www.mnir.ro », ca fiind un « Eveniment din: Arta/Cultura. Comunicatul poate fi citit si in prezent pe Internet si se pare ca a fost difuzat pe 17 Ianuarie 2007.
Citam textul respectiv : anunță prezentarea în premieră mondială a patru brățări plurispiralice dacice din aur recuperate recent de către autoritățile române. Evenimentul va avea loc luni 22 ianuarie 2007, ora 13, la sediul Muzeului Național de Istorie a României, Calea Victoriei, nr. 12, în cadrul expoziției «Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei». Evenimentul va fi precedat de o conferință de presă organizată la sediul Muzeului Național de Istorie a României, luni 22 ianuarie 2007, ora 12. Deschiderea manifestării va avea loc în prezența domnului Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru al României și a domnului Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și cultelor. » Dupa cum se observa, se indica ca este vorba de 4 bratari de aur, dar nu se precizeaza suma platita pe ele, tara in care au fost identificate si recuperate si numele posesorului caruia i s-au dat banii. Indicatii suplimentare despre bratari gasim (provenienta si bani dati sau ce urmeaza a fi platiti) intr-un articol semnat de Christian Levant si aparut pe 25.04.2007 in ziarul « Adevarul », care reda urmatoarele afirmatii ale Ministrului Culturii si Cultelor Adrian Iorgulescu :
a) « Până în prezent au fost deja investiți 900.000 RON (cam 66.000 de euro bucata) pentru primele patru brățări răscumpărate ».
(Nota : Nu am gasit nici o publicatie in care sa se indice tara din care au fost rascumparate cele 4 bratari, dar intr-un articol semnat de Mara Raducanu in « Jurnalul National » (a se vedea : Mara Raducanu : « Radiografia Bratarilor dacice » aparut in « Jurnalul National » din 10 ianuarie 2007- Anexa 6) se face precizarea ca « Actiunea de recuperare a bratarilor a fost intreprinsa de Politia germana, autoritatile romane fiind ajutate in acest sens de procurori si judecatori din 15 state europene si Statele Unite ale Americii. Cele cinci piese fac parte dintr-un grup de 15 bratari dacice de aur sustrase din situl dacic de la Caprareata, Sarmisegetusa Regia. » Spectaculara aceasta desfasurare de forte, daca este reala ! Nu se intelege cum a fost posibil ca « recuperarea » sa fi fost facuta de Politia germana, atata vreme cat Politia romana s-a falit intens pe mass-media cu acest merit ? Daca au facut-o nemtii, de ce i s-a dat premiul de Politist al anului 2007 lui Aurel Condruz de la Politia romana ?
Tot ce se publica pare sa fie o babilonie intentionata menita sa ascunda tranzactiile reale si ilicite care au avut loc si sa zapaceasca opinia publica. Tot acolo aflam ca Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu a devenit un perspicace « evaluator » de bratari dacice care justifica preturile « modice » platite pentru bratari cca 66.000 euro pe bucata prin urmatoarea declaratie : « Potrivit ministrului Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, valoarea unui singur obiect de acest gen, care cantareste circa un kilogram, este estimata la 1,5 milioane de euro. Cu toatea acestea cercetatorul Mircea Babes spune ca aceasta suma \\\"nu este normala\\\", mai ales ca nu exista o piata a acestor obiecte. »
Acelasi Ministru, invocand spiritele stramosilor, a stabilit ca bratarile rascumparate au fost purtate de regii Daciei, ceea ce a produs pana si hilaritatea specialistilor adepti ai « autenticitatii ». Citam din articolul lui Vladimir Brilinsky , Bratarile sunt ale dacilor !!! « Mai mult, ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, pripit sfatuit de specialistii din subordine, decreteaza ca aceste bratari apartineau regilor daci » (art. aparut in Rev. Dacia Magazin, nr. 40 din febr. 2007, pag.6)
b) « o a cincea brățară fiind recuperată din Franța, fără a fi plătită. »;
c) « Ministerul Culturii și Cultelor a informat presa că mai achiziționează o nouă brățară dacică din SUA la prețul de 50.000 de euro » ;
d) « urmând ca din Belgia să mai fie răscumpărate alte două, probabil la un preț asemănător. »
In articolul din care am citat, autorul Christian Levant face un calcul si trage urmatoarea concluzie : « Dacă, la un moment dat, vor fi răscumpărate, din străinătate sau din țară, cu prețuri între 50.000-70.000 de euro, toate celelalte brățări, până la cifra de 15, câte a stabilit ancheta că ar fi fost găsite de braconieri, potrivit unei contabilități simple, suma totală scoasă din buzunarele românilor ar trebui să fie între 700.000 și 980.000 de euro. Aproape un milion de euro, fără a pune la socoteală costurile transportului, expertizelor, anchetelor și proceselor nesfârșite. »
Comunicatul MNIR, mai sus citat, puncteaza, scurt, asa-zisa temeinicie a cadrului juridic in ceea ce priveste demersul de recuperare pe multi bani publici a bratarilor cat si pretinsele argumente de autoritate si de demonstratie prin care cativa cercetatori romani si straini ar fi autentificat obiectiv bratarile ca fiind din vremea dacilor si facand parte din cultura acestora. In esenta, el pune in circulatie
I. Pseudo-argumentul privind legalitatea recuperarii, pe multi bani publici, a bratarilor declarate « dacice ». Acest pseudo-argument este formulat textual : « au fost recuperate în urma unor îndelungate demersuri legale, în baza prevederilor Convenției UNIDROIT ». Acest text face referire la prevederile din Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptata la Roma la 24 iunie 1995 ratificata de catre Romania prin Legea nr 149/24.07.1997.
II. O vaga si dubioasa dovedire a \\\"autenticitatii\\\" bratarilor, prezentata textual in Comunicat, astfel :
« În acest demers, un rol semnificativ l-a avut dr. Barbara Deppert-Lippitz, expert public autorizat în cadrul Camerei de Comerț din Frankfurt am Main și membru al Institutului Arheologic German, prima specialistă care a avut ocazia să examineze una din brățări ».
« Ulterior, o echipă de experți români, din care au făcut parte dr. Lucia Marinescu și dr. George Trohani de la Muzeul Național de Istorie a României și prof. univ. dr. Mircea Babeș de la Universitatea București, Facultatea de Istorie au expertizat aceste piese arheologice, stabilind autenticitatea lor. »
In cele ce urmeaza ne propunem sa dam un raspuns critic si stiintific acuzator in care dovedim realitatea celor doua aspecte infractionale majore ce trebuie imputate rascumparatorilor de bratari :
I. Referitor la punctul I : Recuperarea bratarilor s-a facut ilicit prin incalcarea cinica a Conventiei UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal din 24 iunie 1995;
Analizam aici Conventia UNIDROIT privind plata unor compensatii cumparatorilor de buna credinta pentru acele bunuri de furat ajunse in strainatate printr-o exportare ilicita pentru a dovedi incalcarea penala a prevederilor acestei Conventii sub pretextul respectarii ei de catre \\\" recuperatorii \\\" bratarilor \\\"dacice\\\" - fapta comisa de functionari ai Ministerului si Cultelor si ai IGPR, in frunte cu Comisarul Aurel Condruz - Seful Serviciului pentru Protejarea Patrimoniului Cultural National din cadrul IGPR.
Cum este si firesc, Conventia ratificata si de Statul roman in 1996, sanctioneaza furtul de obiecte de patrimoniu si stabileste ca acestea « se restituie » si nu se platesc la valoarea lor de piata persoanelor din strainatate posesoare nestiutoare sau dubioase a unor asemenea valori de patrimoniu. Chiar Capitolul II al Conventiei se intituleaza : « RESTITUIREA BUNURILOR CULTURALE FURATE ». Art. 3 (3) si art. 5 (1) specifica ca statul pagubit trebuie sa adreseze «
tribunalului sau oricarei alte autoritati competente a unui alt stat contractant sa ordone inapoierea unui bun cultural exportat ilegal de pe teritoriul statului solicitant. », dar « Orice cerere de restituire trebuie sa fie facuta in termen de 3 ani de la data la care solicitantul a cunoscut locul unde se afla bunul cultural si identitatea posesorului si, in toate cazurile, intr-un termen de 50 de ani de la data furtului. »
Este adevarat ca Art. 4(1) din Conventie stipuleaza ca: « Posesorul unui bun cultural furat, pe care trebuie sa il restituie, are dreptul la plata, in momentul restituirii, a unei compensatii echitabile, cu conditia sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, in mod rezonabil, ca bunul era furat si sa poata dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui. » Aceasta « compensatie echitabila » nu este deci un pret de piata platit posesorului de bratari furate, daca este de « buna credinta ». Compensatia nu inseamna sa se plateasca cat face pe piata mondiala, de pilda, o bratara « dacica » furata, adica circa « 40.000 » euro o bratara dupa cum au aratat ca au platit « recuperatorii » romani, ci sa se plateasca posesorului cel mult suma pe care acesta a platit-o real pe acea bratara. De altfel, din practica, este stiut ca bunurile de furat se platesc, ocazional, la un pret mult mai mic decat cel real. Astfel, ziaristului Radu Tora i s-a oferit o astfel de bratara cu numai 10.000 euro de catre hoti (mai bine zis de catre turnatorii de bratari false, cum a reiesit mai tarziu). Pe ce baza, dar, s-a platit de catre imputernicitul IGPR suma de 40.000 euro pe o bratara ? Pe ce baza si cu ce scop Ministrul Culturii Adrian Iorgulescu a facut afirmatia aberanta dupa cum scrie presa ca « o bratara dacica face un million si jumatate de dolari », si ca, deci, recuperarea s-a facut pe un pret de nimic si trebuie sa continue.
 |
 |
Mai semnalam ca in textul Conventiei UNIDROIT se specifica ca, pe cat posibil, platitorul compensatiei echitabile catre ultimul posesor al bunului cultural furat trebuie sa fie, de regula, acea persoana care a vandut acel bun ultimului posesor. In cazul bratarilor, « cumparatorul de buna credinta », dupa ce a facut dovada juridica in tribunal a bunei sale credinte, conform Conventiei UNIDROIT, trebuie intai sa incerce sa obtina compensatia de la hoti sau intermediarii hotilor. Astfel, in art.4 (2) se specifica ca «
este necesar sa se faca eforturi rezonabile pentru ca persoana care a transferat bunul cultural posesorului sau orice alta persoana care l-a transferat anterior sa plateasca compensatia atunci cand aceasta este in conformitate cu legislatia statului in care este facuta cererea. » Nu cunoastem ca respectivul Comisar Condruz sa fi parcurs etapa procedurala impusa de Conventie de a fi cerut bratarile dacice printr-un tribunal sau prin alta autoritate a statului unde au ajuns bratarile exportate ilicit si de a fi indreptat actiunea judiciara impotriva acelora care au vandut bratarile pretinsilor sau posibililor cumparatori de buna credinta, dupa cum nu cunoastem si nu credem ca sa intamplat ca acesti misteriosi cumparatori de « buna credinta » sa se fi indreptat cu pretentiile mai intai impotriva celor care le-au vandut lor acele bratari. Prin urmare, Conventia UNIDROIT a fost incalcata grosolan, cu consecinte penale, atat de catre « recuperatorii » romani cat si de cumparatorii « de buna credinta ».
Si mai grav este ca acest Comisar Condruz impreuna cu ceilalti implicati, nu au adus nici o dovada ca posesorii de bratari « dacice » sunt cumparatori de « buna credinta » , ei putand la fel de bine sa fie comanditari ai furtului din Romania sau plasatori de bratari false. « Recuperatorii » n-au chemat in tribunalul staului unde au gasit bratarile, asa cum ii obliga art. 5 (1) din Conventie, pe nimeni. Ei n-au luat nici o declaratie cumparatorilor de buna credinta asupra faptului cum au ajuns in posesia bratarilor de aur. Este cu atat mai grav cu cat Condruz a instrumentat simultan, in legatura cu bratarile « dacice », un Dosar penal cu numele persoanelor pe care le-a acuzat ca au dobandit bratarile prin « braconaj arheologic » (sic !) Mai mult, desi am facut o somatie in ziarul « Ultima ora din 13 decembrie 2007, cerand sa se publice numele cumparatorilor de « buna credinta », adresa lor si sumele primite pe bratari misterul tranzactiei a fost pastrat cu sfintenie de catre ilustrul Comisar.
El se face a nu sti ca amintita Conventie stabileste clar in art. 4 (1) criteriile dupa care tribunalul si celelalte autoritati ale statului strain trebuie sa actioneze pentru a dovedi ca un cumparator de bunuri de furat este de « buna credinta » : « Posesorul unui bun cultural furat, pe care trebuie sa il restituie, are dreptul la plata, in momentul restituirii, a unei compensatii echitabile, cu conditia sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, in mod rezonabil, ca bunul era furat si sa poata dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui. »
Oare cand « recuperatorii » romani au verificat dupa aceste criterii pe cumparatorii de bratari de furat ???
Ne intrebam, iarasi: Oare cand « recuperatorii » romani au indeplinit conditia prealabila de a cere statului strain bratarile furate printr-un tribunal sau alte autoritati indrituite asa cum specifica Art. 8 din Conventie : « O cerere intemeiata pe cap. II si III poate fi introdusa la tribunalele sau la alte autoritati competente ale statului contractant in care se afla bunul cultural, ca si la tribunalele sau la alte autoritati care au competenta, in conformitate cu reglementarile in vigoare in statele contractante. »
II. Referitor la punctul II : Autentificarea bratarilor este un fals de expertiza, un fals intelectual care sfideaza logica elementara si 200 de ani de stiinta arheologica privind studierea tezaurelor dacice.
a). Expertiza d-nei dr. Barbara Deppert-Lippitz este stupida din punct de vedere stiintific si logic, este mai degraba un aranjament cu verdict prestabilit facut cu recuperatorii de bratari. Intr-adevar, experta germana nu este cunoscuta prin studii publicate ca fiind competenta in istoria civilizatiei dacice si cu atat mai mult in ceea ce priveste problema aurului dacic. De expertiza acesteia s-a profitat de catre recuperatori, cu acordul celei in cauza, pentru a se extinde concluzia mincinoasa de autenticitate de la cele cateva bratari vazute de dna Deppert-Lippitz la totalitatea celor 15 bratari rezultate, conform declaratiei Comisarului Condruz, din braconaj. Astfel, experta germana nu a examinat, conform Comunicatului MNIR, decat o bratara (iar, dupa alte surse, doar 4 bratari), dar ea si cointeresatii recuperatori romani de bratari - au generalizat nepermis concluziile de pretinsa autenticitate pentru celelate 14 (sau 11) bratari pe care « experta » nu a avut ocazia sa le vada vreodata.
Singurul argument, vag si unilateral, pe care a reusit sa-l formuleze experta germana in favoarea autenticitatii se reduce la o observatie banala, privind similitudinea dintre unele bratari dacice de argint, cunoscute ca fiind autentice, cum este de pilda cea gasita in localitatea Coada Malului, si bratara de aur care i-a fost aratata. Aceasta similitudine exterioara, ce consta in existenta unui decor cu palmete, nu poate implica cu adevarat un verdict de autenticitate. Trecem peste faptul ca nu exista nici un fel de similitudine a formei volumului, a tehnicii de realizare si a greutatii intre bratara de argint si cea (sau cele) de aur.
Nu poate fi nimic concludent pentru a decide asupra autenticitatii bratarilor de aur plecand doar de la un aspect de similitudine partiala a acestora cu cea de argint. In plus, similitudinea poate fi si un argument puternic in demonstrarea falsificarii. Este bine stiut din practica judiciara mondiala ca principiul de baza al oricarei falsificari a unor bunuri culturale consta tocmai in practicarea similitudinii intre obiectul original si contrafacere, similitudine ce poate merge pana la copiere identica.
Experta germana, venita la Bucuresti (pe banii cui ?) ca sa-si pledeze afirmatiile stiintifice, nu a fost in stare sa furnizeze nici un argument temeinic de autenticitate, in schimb a ignorat argumentele solide aduse de specialisti romani impotriva autenticitatii si s-a exprimat dispretuitor si jignitor la adresa culturii romanesti, a traditiilor nationale de studiu arheologic, pe care, de altfel, nu le cunoaste deloc, ea nefiind o specialista in civilizatia dacilor.
b). « Recuperatorii bratarilor» au manipulat expertizele facute de expertii romani, promovand doar pe cele care sustineau, cu orice pret, autenticitatea bratarilor. Se pare ca expertii care s-au pronuntat favorabil au fost alesi « pe spranceana », si sunt specialisti mediocri. Altfel, nu se poate explica totala lor lipsa de argumente in favoarea autenticitatii bratarilor, ei rezumandu-se la elogierea pretinsei autoritati a expertei germane. Faptul ca ei se fac vinovati constient de un fals de expertiza, reiese clar din faptul ca ei, in expunerile lor au ignorat voit argumentele pertinente din rapoartele de expertiza care au condus la consecinta logica de negare a autenticitatii dacice a bratarilor. Ei au mers pana acolo incat au ascuns existenta expertizelor negative, sau au expediat cu un singur cuvant de dispret asemenea expertize atunci cand nu le-au putut ignora voit, desi acestea erau facute de alti experti romani, ca de pilda eminentul arheolog Constantin Preda sau chiar de experti straini de la Cambridge.
Astfel, expertii romani Lucia Marinescu, George Trohani, Mircea Babes sunt citati in Comunicat, in sensul ca au facut expertize confirmand, chipurile, \\\"autenticitatea\\\", adica dand curs dorintelor virulente in tabara \\\"recuperatorilor\\\". Aceste asa-zise expertise, lipsite de orice dovedire, au fost facute, dupa cum se precizeaza textual in Comunicat : « ulterior ». Termenul « ulterior » este folosit cu abilitate.
Ne intrebam : cei trei au facut expertizele « ulterior » expertizei intreprinse de dna Deppert-Lippitz sau, « ulterior » actiunii de recuperare cu bani publici a bratarilor. Oricum ar fi facut acestia expertizele, Comunicatul MNIR nu invoca nici un fel de argument viabil formulat de cei trei, din care sa reiasa autenticitatea bratarilor. Deci cei trei au spus ca sunt autentice fara sa argumenteze, cel mult confirmand-o pe « experta » germana.
Suntem inclinati sa credem ca precizarea vaga « ulterior », ascunde faptul cinic ca cei trei experti romani au expertizat bratarile de aur dupa ce s-au dat banii, prin comisarul Aurel Condruz, pe bratari, dubiosilor posesori din strainatate.
Reiese, din Comunicatul MNIR, ca Ministerul Culturii si Cultelor, prin concursul primit de la comisarul Condruz, A CUMPARAT CEL PUTIN 4 BRATARI DE AUR NEEXPERTIZATE - sau mai exact, a cumparat o bratara penibil expertizata de catra dna Deppert-Lippitz, si a cumparat toate celelalte 3 bratari de aur in lipsa oricarei expertize. Reise ca cei trei experti romani nu au facut decat sa confirme « prin expertizele lor » cumparatura de sute de mii de euro facuta fara nici o baza doveditoare de catre comisarul Condruz. EXPERTII ROMANI AU JUSTIFICAT ULTERIOR IN FALS daca asa stau lucrurile in interpretarea utilizarii adverbului « ulterior » - CUMPARAREA NETEMEINICA LEGAL SI NEVERIFICATA STIINTIFIC A BRATARILOR DE AUR.
Nu cunosc ultimele dezvoltari ale Afacerii bratarilor dacice de la sfarsitul exercitiului financiar al anului 2007, cand se pare ca a strabatut in presa informatia ca s-au cumparat alte bratari dacice, de altfel, cum isi anuntase intentia dl Ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu. Se pune intrebarea : Au folosit-o din nou la expertiza pe valoroasa doamna Deppert-Lippitz, sau au facut iarasi aceeasi deductie inductiva falsa, folosind vechea ei expertiza ? Cu alte cuvinte, nu au mai facut expertize, recuperatorii de bratari devenind ei insisi experti la scoala savantei doamne.
L.R. Stanciu semnaleaza : Intr-un chip inexplicabil si straniu, unul din cele mai puternice argumente privind falsitatea bratarilor recuperate de dl Condruz&co argumentul statistic folosit si de arheologul Constantin Preda este formulat (bineinteles interpretat pe dos) chiar in Comunicatul MNIR respectiv : « În decursul timpului, în așezările dacice de pe întreg spațiul locuit de către acest popor al antichității, s-au descoperit conform unor studii recente 822 de obiecte din argint și doar 27 din aur datând din secolele II a.Chr I p.Chr. »
NO COMMENT !
Prin aceasta afirmatie recuperatorii de bratari pe banii cetatenilor « au dovedit totodata si ceea ce nu aveau de gand sa dovedeasca : inconsistenta propriei lor teorii ». (Am preluat o remarca a unui celebru personaj istoric care isi impunea cu forta - ca si recuperatorii nostri - verdictele, cf. I.V. Stalin, Opere, vol.2, Ed. PMR, 1949, p.318)
Dupa cum am aratat mai sus, NU este decat o impostura expertiza de autentificare a unei bratari « dacice » efectuata de cercetatorul german dr. Barbara Deppert-Lippitz, chiar daca aceasta este, dupa cum sustine chiar ea, expert public autorizat in cadrul Camerei de Comert din Frankfurt am Main si membru al Institutului Arheologic german.
Ne surprinde ca « recuperatorii » de bratari nu s-au adresat unui expert, membru al Academiei Germane, daca, ei totusi au considerat ca ilustrii arheologi romani, printre care dl Constantin Preda, fost multi ani Director al Institutului Arheologic al Academiei Romane, nu au nivelul stiintific al expertilor germani. Dar daca au dispretuit expertiza romaneasca si au platit pe bani grei o expertiza in strainatate, de ce, totusi, ulterior, dupa ce au platit sume fabuloase pe bratarile de furat, s-au adresat unor specialisti romani care sa le confirme ca au facut o buna achizitie « ulterior » ?. De ce in Comunicatul Muzeului National de Istorie au publicat numai numele celor trei experti romani care au confirmat fara argumente \\\" autenticitatea bratarilor\\\" si nu au publicat numele nici unui specialist roman sau strain care au contestat autenticitatea acestor bratari, specialisti printre care se numara si dl Constantin Preda.
Revenind la experta germana despre care nu cunoastem sa fi efectuat sapaturi arheologice in muntii Romaniei si nici sa fi scris studii de specialitate despre « aurul dacic », ne intrebam de ce a fost aleasa tocmai ea, si nu o specialista de la o alta Camera de Comert din : Berlin, Munchen, Darmstad, Bonn, etc. Ne pare rau, dar totul miroase a aranjament scandalos cu o experta de mana a doua, cand Germania poseda arheologi de reputatie mondiala care au studiat expres tezaurele de pret din Romania.
Dar sa revenim la expertiza dnei Deppert-Lippitz, despre care am avut sansa sa avem cunostinta intrucat a aparut publicata in rezumat in Jurnalul National din 13 mai 2007. Conform Comunicatului MNIR din 17 ianuarie 2007, aceasta doamna a expertizat : « una din bratari in urma cu cativa ani. Uluitoare afirmatie! Cand si unde ? - dna expert Deppert-Lippitz, a vazut bratara respectiva ? A vazut-o in mana unor hoti sau recuperatori, sau la cumparatorul misterios de « buna credinta » ? Prin ce anume s-a asigurat identitatea probei pentru ca sa avem convingerea ca bratara vazuta de dna Deppert-Lippitz (ne amintim de filmul Undeva.Candva), este aceeasi cu bratara rascumparata de « recuperatorii » condusi de Comisarul Condruz ?
In rezumatul expertizei, facuta de aceasta doamna, aparut, dupa cum am aratat in Jurnalul National, se arata ca : in ziua de 6 noiembrie 2006, la Frankfurt pe Main, in prezenta expertului german numarul 1 pe probleme de antichitati, dr. Barbara Deppert-Lippitz, a fost supus expertizei un lot de patru bratari spiralice de aur. Piesele pentru care statul roman a platit suma de 800.000 RON. » Prin urmare dna Deppert-Lippitz a expertizat o bratara sau patru bratari? Le-a expertizat cu ani in urma sau pe 6.11.2006 ? Cine minte : cei care au semnat Comunicatul din 17 ianuarie 2007 printre care se numara Ministerul Culturii si IGPR (alias Aurel Condruz) sau Jurnalul National din 13.05.2007? Confuziile in informatii persista la nesfarsit, si ele nu pot fi intamplatoare.
Revenind la expertiza doamnei Deppert-Lippitz, despre care nu vom sti probabil niciodata daca a expertizat una sau patru bratari, dar nu mai are importanta fata de abuzurile care au urmat, constatam ca dansa are un singur argument, naiv si ridicol, prin care atesta autenticitatea dacica a ceea ce a vazut. Aceste bratari, « prezinta in continuarea palmetelor cate o placa dreptunghiulara, terminata cu o protoma zoomorfa.
CONSTATARI. Bratarile din aur examinate de Barbara Deppert-Lippitz prezinta toate caracterele tipografice (forma ornamentica) ale celor circa 30 de bratari spiralice din argint, cunoscute anterior provenind majoritatea (28 de exemplare) de pe teritoriul Romaniei. Se remarca in mod special asemanarea lor cu exemplarele din argint de la Cărpeniș, Coada Malului, Senereus si Orastie. Descoperirea lor in proximitatea capitalei regale de la Sarmisegetusa Regia reflecta rangul avut de catre norocosii care le-au comandat si le-au purtat in cadrul ierarhiei social-politice si religioase a regatului dac in secolul I i.Hr. » Ca urmare « se poate spune cu maxima probabilitate ca cele patru bratari din aur recuperate provin din spatiul Daciei preromane, respectiv al Romaniei de astazi. Probabil de aceea, in momentul predarii bratarilor, expertul german a exclamat cu mandrie: \\\"Decebalus vincitore !\\\". Orice cititor al acestor randuri observa imediat ca abila expert germana nu a indicat vechimea bratarilor, nu a stabilit in ce perioade de existenta a Daciei ar fi fost create aceste bratari, ci indica doar ca ele provin : « de pe teritoriul Romaniei », adica din acea tara care a mostenit « spatiul Daciei pre-romane ». Este un verdict viclean, prin care experta nu se implica cu nimic in cazul ca expertiza ei ar fi contestata intr-un tribunal, intrucat ea se va apara ca nu a spus nimic altceva decat ca
bratarile provin din Romania ! Cu alte cuvinte ea a lasat deschisa si ipoteza ca ar putea fi facute si acum de falsificatori. Adica, exact ideea care circula acum prin public atestata si de braconierii site-urilor dacice.
La anchetele conduse de Parchetul din Hunedoara, ei de altfel nu au declarat decat ca sunt vinovati de traficarea unor falsuri dupa bratarile dacice. Ziaristul Radu Tora chiar a lansat ipoteza, verificata de el pe teren, ca aceste bratari au fost turnate acum cativa ani de un bijutier din orasul Calan.
Constatarea de expertiza a doamnei Deppert-Lippitz ca bratarile de aur platite cu milioane de euro de Ministrul Culturii seamna cu cele de argint de la Coada Malului, prin decorul cu palmete, este adevarata, dar nu constituie un criteriu de atestare a vechimii « dacice » a bratarilor de aur.
Este un lucru bine stiut de oricine, ca orice falsificator copiaza, imita, un obiect original pentru ca sa-l faca credibil, sa-l poata vinde. Circula in mediile intelectuale din Romania, preocupate de arheologie, idea ca falsificatorul care a produs bratarile de aur s-a inspirat dupa modelul unei bratari mai vechi de argint.
Se stie ca in expertiza arheologica si de arta functioneaza principiul fromulat intr-o zicala frantuzeasca : comparaison nest pas raison. Prin urmare, singurul argument al expertului german, total insuficient pentru a afirma provenienta dacica a bratarilor aduce puternic apa la moara falsificatorilor care n-ar fi putut obtine o credibilitate turnand falsele bratari de aur decat imitand pios, stilistic, o bratara dacica de argint pentru ca pana la data montarii acestei escrocherii cu bratari « dacice » de aur, nu exista in Tezaurul universal nici o bratara de aur care sa cantareasca in jurul unui kilogram, sa fie plina de decoruri si sa se regaseasca in alte 30 de exemplare asemanatoare, cum este cazul celor pretins « descoperite » recent.
Slabul nivel stiintific al expertului german sare imediat in ochi cand el ne lamureste ca, respectiv, capetele extreme ale fiecare bratari se termina « cu o protomă zoomorfa ». In limbajul arheologic « protoma » inseamna un bust de animal, capul urmat de o parte din corp, folosit in decoruri. Este adevarat ca bratarile de aur, recent descoperite, se termina la extremitati cu un bust animalier, DAR ESTE INADMISIBIL CA EXPERTA GERMANA SA NU FIE IN STARE SA IDENTIFICE SPECIA ANIMALULUI CARE DECOREAZA ACESTE EXTREMITATI. Toti arheologii romani atesta ca dacii, de preferinta, isi ornau bratarile si alte obiecte cu capete de serpi, cum, de altfel, este si bratara de la Coada Malului, cea care a fost imitata de falsificatori o bratara spiralata redata fotografic in numeroase publicatii cu indicatia expresa ca terminalul ei este un cap de sarpe. Oricine priveste bratarile din tolba lui Aurel Condruz constata fara mare efort ca acel cap terminal de la extremitatile acestora este un sarpe cu ochi bulbucati.
In mod exceptional, experta germana, nu a fost in stare sa identifice aceasta protoma, desi reiese ca cunoaste bine bratara de la Coada Malului si pretinde ca a studiat toate reprezentarile zoomorfe ale bratarilor dacice. Efectiv, nu si-a dat seama ca bratara se termina intr-un CAP DE SARPE !
In schimb, se pare ca recuperatorii de bratari furate pe bani publici au instruit-o foarte bine pe experta germana ce afirmatii sa faca si cum ar putea gadila sentimentul national al cetatenilor pe ai caror bani impozitati au fost platite bratarile, intrucat ea ajunge sa exclame in stilul pompieristic national : « Decebalus vincitore ! ». Este evident ca distinsa doamna, provenind dintr-un mediu germanic, riguros specializata fiind si in comert, straina fiind de spiritul, cultura si psihologia romanului, necunoscand deci sensibilitatile acestuia la lozinci, nu putea sa faca remarcabila exclamatie patriotarda decat in baza unui indemn, mai mult sau mai putin finantat, provenind de la persoane de mentalitate romaneasca penibila miticista cum ar spune Caragiale si Eliade. Invocatia lui Decebal rimeaza perfect cu stralucita descoperire facuta de Ministrul Culturii ca bratarile au fost purtate de regii daci. (sic !) Nemtoaica a fost românizata extrem de repede, chiar fara sa invete limba romana. Laconicii nemti si nemtoaice se adapteaza si ei, daca sunt stimulati, pentru ca ei au fost revigorati biologic dupa al-II-lea razboi mondial de catre lucratorii turci care i-au invatat ca : interesul poarta fesul !
Paradoxal, fara voia ei, contra intereselor ei si ale recuperatorilor, aceeasi experta germana - renascuta in cultul lui Decebal aduce, fara sa vrea sa-l utilizeze corect, ca si Comunicatul MNIR - acelasi formidabil argument statistic care pune foarte serios sub semnul intrebarii autenticitatea bratarilor de aur. Ea aminteste ca « În decursul timpului, în așezările dacice de pe întreg spațiul locuit de către acest popor al antichității, s-au descoperit conform unor studii recente 822 de obiecte din argint și doar 27 din aur datând din secolele II a.Chr I p.Chr. »
Desigur, ea foloseste vicios aceasta constatare fundamentala apartinand, de fapt, arheologului Constantin Preda, invocata de acesta, in sensul just, tocmai pentru a dovedi falsitatea bratarilor. Ea incearca, pentru a inscauna nimbul de glorie al recuperatorilor de bratari buni platitori sa pretinda ca stiinta arheologica de pana acum a fost primitivista sau debutanta, dar acum s-a declansat o adevarata revolutie in arheologie datorata activitatii braconierilor care au facut sa apara cele 15 bratari de aur, si a unor \\\"experti\\\" veniti din alte domenii cum ar fi muzicologul Adrian Iorgulescu si politistul Aurel Condruz. Iata cum a fost luat pe dos, de experta germana, argumentul statistic, dansa dand dovada sau de infantilismul ageamiului sau, mai degraba, de tupeul mituitului.
Nu putem sa trecem cu vederea semnificatia reala a argumentului statistic privind raportul dintre obiectele de argint si aur in tezaurele dacice, care da dreptate rezultatelor muncii de 200 de ani a arheologilor preocupati de tezaurele dacice impotriva declaratiilor schimbatoare ale unor braconieri. Este evident ca, daca doar 27 de obiecte de aur s-au gasit de zeci de arheologi in zeci de ani simultan cu gasirea a 822 obiecte de argint, era imposibil ca niste braconieri sa dezgroape 15 bratari de aur in 2-3 ani si sa nu retina bine unde le-au gasit. Acest argument orice om de bun simt il intelege in sensul sau firesc : logica si practica cercetarii stiintifice confirma ca o traditie si o prospectiune stiintifica de 200 de ani care a creat o viziune sistematica asupra civilizatiei dacice NU poate fi sfaramata agitand 15 bratari de aur de provenienta incerta.
Observam ca interpretarea obiectiva a acestui argument confirma ca aurul Daciei (obiecte si podoabe de aur) a fost carat de legionarii lui Traian, ca Dacia a ramas foarte saraca in obiecte mestesugite din aur, dupa cum a subliniat Vasile Parvan si toti arheologii seriosi incat existenta unor uriase bratari de aur, toate descoperite de braconieri, in imprejurari imposibil de reconstituit, este, foarte probabil un mare bluf din care se imbogatesc multi functionari ai statului, printr-o escrocherie careia de mult ar fi trebuit sa i se puna capat, din banii contribuabililor.
Memoriul are ca scop sa clarifice argumentat pe datele informationale ce au strabatut pana la mine aberatia cumpararii cu milioane de euro a unor bratari care nu sunt decat corpuri delicte si care, strigator la cer, mai sunt si grosolan false. Opresc aici acest Memoriu pentru a veni mai repede in intampinarea investigarii pe care o intreprindeti pentru a constata bazele rationale si juridice ale acestei escrocherii tolerate si protejate de Comisarul Aurel Condruz, care aminteste alte escrocherii de acest gen cu valori de patrimoniu cum au fost :
A) falsul din bronz de 2 m contrafacere dupa Brancusi -intitulat « Cocosul salutand soarele » expus la Palatul Cotroceni pe 11.09.2001 ;
B) Afacerea « Domnisoara Pogany » in care sunt implicati fratii Botez ce au avansat in negocierile de a vinde acest fals bronz (turnat dupa Brancusi), statului roman cu concursul acelorasi functionari de la Ministerul Culturii care se ocupa si de bratarile dacice, vanzare preconizata la modesta suma de 18 milioane de euro escrocherii protejate de acelasi faimos Comisar Aurel Condruz, in pofida numeroaselor rugaminti pe care i le-am facut de a se autosesiza.
Voi inainta un al doilea Memoriu in care voi aduce noi argumente substantiale privind faptul ca bratarile asa-zis dacice sunt falsuri grosolane din mileniul pe care il traim, cu speranta ca va voi convinge sa stopati aceasta infractiune care se deruleaza non-stop cu maximum de nerusinare, de cinism si de manipulare, reusindu-se inducerea in eroare chiar a unor personalitati din conducerea statului roman - care, neavand pregatire arheologica nu aveau cum sa realizeze ce uriase tranzactii ilicite se pot realiza sub patronajul Ministerului Culturii atunci cand exista o acoperire si din sanul Serviciului pentru protejarea Patrimoniului din cadrul Politiei Romane.
Un Colocviu national al cercetatorilor din cadrul Academiei Romane in care Politia si functionarii Ministerului Culturii sa prezinte cu documente exacte circuitul acestor bratari, provenienta lor si actele de rascumparare a acestora unde sa fie invitati toti contestatarii si sustinatorii autenticitatii bratarilor, inclusiv cei care acuza ca au fost cumparate ilicit - ar lamuri intreaga afacere si ar salva imaginea arheologiei romane, atat de prestigioasa pana recent si grav avariata de birocrati corupti.
CONCLUZIE : Din faptul ca se ascunde complet identitatea cumparatorilor « de buna credinta » si negocierile Comisarului Aurel Condruz cu acestia, reiese un singur lucru : BRATARILE - DE FURAT SAU FALSE - S-AU CUMPARAT ILICIT DE LA POSESORII LOR, cu incalcarea tuturor prevederilor Conventiei UNIDROIT de catre functionarii Ministerului Culturii implicati si de catre Comisarul IGPR Aurel Condruz DREPT CARE IDENTITATEA CELOR CELOR CARE AU PRIMIT BANI PE BRATARI RAMANE SECRETA. DAR CEI CARE AU DAT BANI PUBLICI UNOR TRAFICANTI NU MERITA SI EI O PERECHE DE BRATARI ?
Din faptul ca autenticitatea bratarilor a fost sustinuta cu expertize lipsite de argumente, cu exceptia celei a similitudinii partiale intre o bratara dacica de argint si bratarile furate sau false, din faptul ca s-au ignorat si s-au persiflat sistematic expertizele negatoare autenticitatii acestora, date de mari specialisti, din faptul ca mergandu-se pe aceasta cale au intrat sume uriase in buzunarele unor suspecti ceea ce motiveaza intreaga inscenare din faptul ca in baza unei expertize penibile scrisa de o experta germana necompetenta s-a extrapolat si s-au cumparat multe alte bratari neexpertizate nici macar superficial (la 66.000 euro bucata, vorba dlui Ministru al Culturii) reiese cu o probabilitate de 99.99% ca bratarile asa-zis dacice sunt false. Oricum ar fi, autentice sau false, aceste bratari sunt corpuri delicte in cadrul unui cumul de infractiuni si deci nu puteau in nici un chip sa fie platite de autoritati cu multe sute de mii de euro din banii publici, decat daca exista o coruptie sistematica la un nivel foarte inalt.
Anexa 1 :
procetatean@presidency.ro wrote:
Petitia nr.31129
Data: 11-12
Domnule Lucian Radu Stanciu,
Am luat cunostinta din petitia adresata Presedintelui României, Domnul Traian Basescu, despre solicitarea dumneavoastra.
În vederea analizarii problemelor semnalate, petitia dumneavoastra a fost trimisa la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Urmeaza ca, în termenul legal, institutia sesizata sa comunice, Administratiei Prezidentiale si dumneavoastra, solutia adoptata.
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Sus