A 47-a stagiune liricã la Arena di Verona. Vara lui 1969. Când piere ecoul ultimului gong si se sting luminile în arenã, se aprind , una de la alta, 30 000 de lumânãri, traditional simbol, pe care spectatorii îl primesc odatã cu biletul. În atmosfera de poveste începe spectacolul. În seara aceasta se cântã superba operã a lui Puccini, Turandot. La „Nessun dorma” întreaga arenã e în picioare. 30 000 de glasuri scandeazã minute în sir, bagheta celebrului dirijor Francesco Molinari Pradelli rãmânând , neputincioasã, în aer, înãltând pe firmamentul Veronei gloria celui mai mare tenor al anilor saizeci, românul LUDOVIC SPIESS. 13 februarie 1971. Napoli, patria lui Caruso. La opera San Carlo , premierã cu Trubadurul lui Verdi. În Italia, dacã esti tenor si nu cânti Trubadurul, nu însemni nimic. Teatrul, parter si cinci rânduri de loji este arhiplin. La pupitru, cunoscutul dirijor Giuseppe Patane. În rolurile principale numai nume mari: Peter Glossop din Anglia, Montserrat Caballe, Spania, Biserca Cvejic, iugoslavã si Ludovic Spiess din România.
Spectacolul începe , dar în locul tãcerii depline în care rãmâne de obicei sala dupã ce orchestra atacã uvertura, de data aceasta, undeva la etaj, se aud, la început timid, apoi din ce în ce mai tare, vociferãri, zgomote, miscare. Pe scenã povestea se desfãsoarã în continuare, desi artistii sunt stupefiati. Caballe cântã, dar aria ei se pierde în strigãtele care se aud acum clar: Strãinii afarã! Le luati pâinea cântãretilor italieni, sã cânte italienii!
Sindicalistii solistilor italieni protestau împotriva colegilor strãini. Spectacolul se întrerupe pentru o clipã în care Patane încearcã sã lãmureascã lucrurile. Turbulentii nu înteleg si continuã cu invective. Patane, care a dirijat prima opera la 11 ani nu îsi pierde sângele rece si ridicã din nou bagheta. Trubadurul se reia. În acel zgomot infernal , începe tabloul II din actul III. Urmeazã aria tenorului, cea mai iubitã din opera lui Signor Maestro, „Di quelle pira…”Patane dã intrarea lui Spiess. Ca prin minune se face liniste deplinã. Celebra arie face sã vibreze zidurile operei San Carlo, iar la final, toatã lumea e în picioare aplaudând si ovationând. Sindicatul a uitat scopul prezentei sale la spectacol si aplaudã în nestire, strigând Bravo! Bravissimo!Au urmat încã cinci spectacole cu Trubadurul nostru, care a vrãjit lumea cu vocea sa de cristal pur, cu statura sa impunãtoare, cu un talent cum rar se mai întâlneste.
Pe cele mai mari scene, Ludovic Spiess a cucerit lumea. Trubadurul la Munchen, cinci spectacole, Aida la Londra la Covent Garden cu Leontyne Price. La Metropolitan, Paiate , în regia lui Franco Zefirelli, primul spectacol cu Teresa Stratas, dupã care revine si cântã cu Raina Kabaivanska. „Riddi Pagliacci” este revelatia reprezentatiilor. La Viena, Staats Opera, cântã zece stagiuni. Nu de putine ori, este escortat de la aeroport la teatru de politistii austrieci, ca sã poatã ajunge la timp pentru spectacol. Boema…
La 13 aprilie 1970 , când mai avea o lunã pânã sã împlineascã 32 de ani, debuteazã la Scala din Milano cu Turandot, un rol pe care l-a iubit foarte mult. Bal Mascat la Napoli, apoi au urmat Balsoi Teatr din Moscova, Caracala din Roma, Teatrul Colon din Buenos Aires, si altele si altele…
A cântat alãturi de cele mai cunoscute nume ale liricii mondiale, ca Irina Arhipova, Grace Bumbry, Montserat Caballe, Anna Moffo…A avut la pupitru pe Claudio Abbado, Kurt Adler, Roberto Benzi, Leonard Bernstein, Herbert von Karajan.
A lucrat cu case de discuri ca Decca-Berlin. Ariola, Intercord, Electrola, Electrecord, si altele, cu care a scos discuri cu Forta destinului, Simfonia a IX-a, Samson si Dalila, Turandot, Boema, Ifigenia in Aulida, Carmen, Fidelio si altele care au pãstrat vocea de exceptie a tenorului . A fãcut si filme muzicale cu Trubadurul si Fidelio în Franta si „ O voce în jurul lumii” realizat în tarã. Numele lui Ludovic Spiess apare în câteva enciclopedii muzicale, este la loc de cinste în cartea lui Kurt Pahlen, „Marii cântãreti ai timpurilor noastre”.
În perioada în care a fost Ministrul Culturii a deschis centre culturale la Viena, la Roma si la New York. Director al Operei Nationale Bucuresti a redeschis portile acesteia iubitorilor muzicii lirice, a sustinut tinerii solisti, a adus pe scena noastrã artisti cu nume de rezonantã în lirica internationalã, a reusit sã umple sala de spectacol la reprezentatii care au fãcut sã se vorbeascã, dupã multi ani de tãcere, despre actul artistic cu adevãrat de valoare care se petrece pe prima scenã liricã a tãrii.
Apoi a trebuit sã plece…
Îmi amintesc cã îmi spunea, atunci când îl întrebam de ce nu mai iese pe scenã, de ce nu mai cântã, cã viata este complicatã, iar el si-a îndeplinit menirea artisticã. Si vocea, maestre Cavaradosi, asa îi spuneam, sã nu o mai auzim, sã nu ne mai bucurãm de ea? . Vocea mea, spunea maestrul, este înregistratã. EU NU MAI CÂNT! O spunea cu liniste, dar cu fermitate.
Într-unul dintre momentele sale de relaxare, în biroul sãu de la Opera Nationalã, unde avea permanent un bol de cristal cu bomboane, maestrul Spiess a început sã cânte. E lucevan le stelle…Superba arie a lui Cavaradosi. Când am iesit de acolo, aveam ochii în lacrimi. Fetele, secretarele sale, erau fascinate. Nu îl auziserã niciodatã cântând. Avea sã fie ultima oarã când o fãcea, era cântecul lui de lebãdã.
29 IANUARIE 2006, o zi învãluitã în mantia neagrã a mortii. Maestrul Ludovic Spiess a plecat într-o lume, poate mai bunã, o lume în care nu au loc pasiuni si invidii, o lume în care inima nu iti cedeazã, coplesitã de durere.
Sunt doi ani de când Cavaradosi nu mai este. La comemorarea maestrului, aduc si eu un modest omagiu,povestind câteva din întâmplãrile pe care mi le spunea de mult, când avea o clipã rãgaz. Povestea maestrului este una frumoasã si impresionantã. El singur ar fi putut sã o scrie. Ar fi putut…
Sã facem o clipã liniste….Cavaradosi se stinge în lumini de stele….
E lucevan le stelle, ed olezzava la terra stridea l'uscio dell'ortoe un passo sfiorava la rena…


Mihaela Dordea