Este de ajuns să îl privesti. Rafinamentul, farmecul constant , tonul delicat, modalitătile nuantate ale glasului, privirea parcă pierdută undeva departe, umorul fin, toate acestea te duc cu gândul la printul Danemarcei, la Hamlet, personaj pe care , paradoxal, GEORGE MOTOI nu l-a jucat.
Încă de la prima întâlnire pe care am avut-o cu artistul, undeva pe holurile Nationalului, de la primele cuvintele schimbate în fugă, mi-am dorit să pot vorbi mai mult cu George Motoi. Si au urmat lungi discutii care m-au fermecat de – o potrivă. Despre teatru, despre poezie, despre lume si viată. Si toate, au fost si sunt un adevărat tezaur de inteligentă si spirit. Stie să povestească cu farmec si delicatete, în acelasi timp cu o cunoastere amplă, desăvârsită a lucrurilor.
Actor sensibil, a adunat în el toate alternantele de sublim si ferocitate pe care le cere această profesie. A fost Don Carlos al lui Shiller, Trigorin , din Pescărusul lui Cehov, Bufonul din A douăsprezecea noapte a lui Shakespeare, Caligula, Oberon, Vlaicu Vodă al lui Davilla, Stefănită Vodă din Viforul lui Delavrancea, Lăpusneanu, Dale Harding din Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wassermann, Severino din Numele trandafirului de Umberto Eco, Bănescu din Generatia de sacrificiu, Duncan din Macbett-ul lui Ionesco, Stefan în Noiembrie, si a fost Eminescu, în Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit, adaptare si regie care îi apartin. Si încă multe alte roluri, de facturi diferite, personaje de compopzitie, roluri grele, pe care George Motoi le-a întruchipat pe scenă, cu un profesionalism de exceptie.
„ Nebunia începe de la impactul cu textul. Îmi spunea actorul într-una dintre discutiile noastre despre arta actorului. Rolul trebuie simtit. Eu stau acasă mult timp cu textul în fată. Nu îmi place să vin nepregătit la teatru.”
Am înteles atunci că a crea un rol, este o muncă grea si delicată.”Ca actor, trebuie să surprinzi de fiecare dată. Fiecare rol este un personaj diferit ca fire, ca personalitate. - spune George Motoi . Una este un rol de comedie, alta un rol de dramă. Una e un personaj istoric, alta unul de actualitate.. Dar fiecare îsi are personalitatea sa.”
Este exact ceea ce se întâmplă cu actorul George Motoi. Si nu doar pe scenă.
În film, rolurile interpretate de el sunt unele pe care ti le amintesti, roluri de care ti se face dor, pentru că George Motoi lucrează cu camera de filmat asa cum lucrează cu publicul din stal. Îmi spunea că îl emotionează acel bâzâit al motorului, pe care îl simte viu, si cu care îsi corelează emotiile. Să ne amintim împreună de Sentinta, Decolarea, Serata, exceptionalul Trecătoarele iubiri, rolul de neuitat din Marele singuratic, si altele, multe, care ni-l prezintă pe artist ca pe un purtător de solie al harului pe care i l-a dăruit Dumnezeu.
George Motoi regizor, este la fel de minutios, la fel de profesionist, cu respect pentru ceea ce face, pentru toti cei cu care lucrează.
Am văzut câteva productii ale sale pe diverse scene, si nu am putut să nu mă gândesc din nou la ceea ce îmi spusese într-o seară, la o tigară, tot la National. „Marile repertorii se stabilesc tocmai prin acele frumoase întâlniri între regizor si text. De la această întâlnire începe traseul către premieră. Regizorul este o natură specială. Textul îi mobilizează resursele, forta creatoare, personalitatea. El poate pune în valoare cuvântul scris, îi dă viată si poate chiar să surprindă putin. Sunt secrete ale profesiei care greu pot fi explicate.”
Savarine cu rom, Gaitele, Casa cu două intrări-piesa cu care a debutat ca regizor George Motoi, Profesorul de franceză, Steaua fără nume, Puslamaua-cel mai recent spectacol creat de artist, si altele care demonstrează forta sa creatoare.
Într-o zi de luni, o zi de relas, eu si George Motoi ca doi trubaduri, cântam serenade teatrului românesc si scolii noastre de teatru, undeva pe treptele din foaierul Nationalului, pentru că în teatru se zugrăvea si noi aveam de vorbit.
George Motoi a creat în perioada sa brăileană, atunci când era directorul Teatrului Maria Filotti, o scoală de teatru adevărat.”Acei patru ani au însemnat enorm pentru absolventii mei, ei având activitate dublă: si în teatru , jucând diverse roluri, si la studiu. Am lucrat cu ei câteva spectacole: Gimnastică sentimentală, Gaitele, Savarine cu rom.”
L-am întrebat dacă ar repeta această experientă aici, la Bucuresti. Nu ar mai face-o. Nu crede că ar avea unde si nici cum. La Brăila a avut un tel anume. Acela de a ajuta teatrul si de a scoate o generatie de tineri actori buni si motivati. Si a reusit. Am hotărât noi atunci, că Teatrul National ar putea să îsi facă propria scoală de teatru, un conservator. „Sigur că ar fi un obiectiv precis: Teatrul National Bucuresti cu conservatorul lui. Cu toate scenele pe care le are si fiind un teatru de prim rang trebuie să îsi aibă propria trupă. Cu diversitatea de genuri care se poate reprezenta în sălile special construite, s-ar putea crea un repertoriu care să însemne TEATRUL NATIONAL.”
George Motoi este un scriitor sensibil si delicat, scriitura sa fiind la fel ca si spusele sale. Este natural, inspirat, spune lucrurilor pe nume, în stilul său elegant dar foarte bine documentat.
Nu de mult a apărut cartea sa „SUB MASCA ACTORULUI.” Crezul artistic al lui George Motoi este aici, printre aceste rânduri, pentru că este o carte pe care trebuie să o citesti si printre rânduri. În plus, George Motoi este un poet de mare finete.
Să vorbesti despre actor, este o mare bucurie, să vorbesti despre omul George Motoi este o încântare. Pentru că omul George Motoi este unul special, un prieten care nu poate fi decât de suflet, pentru că are un suflet mare si sensibilitatea sa este pe măsura disponibilitătii sale emotionale.
Bărbat frumos, înalt, cu o figură la fel de delicată ca si întreaga sa personalitate, ochi care privesc direct, sincer, cald, un glas inconfundabil, George Motoi rămâne un print al scenei care cucereste mai ales publicul feminin si acum , când actorul împlineste 72 de ani. 22 ianuarie, o zi de aniversare pentru unul dintre cei mai mari actori ai scenei românesti.
LA MULTI ANI, GEORGE MOTOI!
Mihaela Dordea
Sus