( Teatrul National de Opereta “ Ion Dacian “ s-a redeschis recent , cu spectacolul
in doua acte “ Bal la Printul Orlovski “ , dupa trei ani de restructurari si programe
de reabilitare a salii / evenimentul de lansare a avut de asemenea , doi invitati
speciali : pianistul Horia Mihail si violonistul Alexandru Tomescu )


Recent , la Teatrul National de Opereta “ Ion Dacian “ s-a relansat o institutie cu o distincta anvergura spirituala, ce a functionat – datorita conjuncturii nefaste – in mod improvizat , fara o sala adecvata ; in urma incendiului de acum trei ani , Opereta devenise un teatru in stil “ medieval “ , cu accente nomade , o trupa ce exista doar teoretic , in registrele ministeriale . Pentru o institutie publica , spatiul cu care se identifica este semnificativ in privinta legaturii directe cu publicul ; in interiorul sau se naste acea amprenta scenica singularizatoare , apta sa genereze afinitati elective . Un spatiu permanent poate facilita crearea unei imagini institutionale si asigura deopotriva , derularea coerenta , fara “ asperitati “ decizionale a unor programe ce dau continuitate si substanta strategiei manageriale .
Asa cum evidentia si directorul sau , regizorul Razvan Dinca , locatia in care acest teatru fiinteaza e primul pas pentru a crea o relatie autor-repertoriu-spectatori , pentru a pastra si revitaliza o traditie , pentru a da relief si echilibru unui fenomen cultural si gen artistic .
De altfel , Teatrul “ Ion Dacian “ are in pregatire ( in luna februarie ) trei premiere ai caror regizori si-au adaptat deja montarile pentru noua sala : un spectacol pentru copii , “ Dragostea celor trei portocale “ , in regia lui Cristian Pepino , “ Cabaret “ , piesa montata de Beatrice Rancea , si “ Urban Kiss “ , un one-man show dirijat de imprevizibilul Razvan Mazilu .
Aceste spectacole apartin unor zone proxime operetei si formelor ei de expresie , corespunzand unei alte intentii directoriale : extinderea unor formule scenice cu care publicul autohton nu a luat contact indeajuns ( teatrul-dans si mai ales musicalul ) . Surprinzator – releva R. Dinca – spectacolul “ Broadway- Bucuresti “ , care a avut premiera anul trecut , a beneficiat de mai putina priza la public decat o piesa mai clasica precum “ Contesa Maritza “ ( acesta explica fenomenul prin faptul ca , in genere , romanii nu apreciaza musicalul , cu atat mai mult cu cat “ nici o institutie artistica autohtona nu a sustinut respectivul gen “ ) .
Pe de alta parte , directia institutiei a invitat regizori ce au lucrat in proiecte independente, care isi aleg fara ispite si vanitati cliseizante , texte actuale ( v. Andreea Valean , Beatrice Rancea , Vlad Massaci sau Razvan Mazilu ) , propunand spectatorilor un veritabil implant muzical . Totodata , teatrul pregateste mutarea in primul spatiu dedicat exclusiv operetei , sala Omnia , dupa trei decenii in care aceasta s-a aflat sub “ protectia “ Teatrului National . In viitor , institutia nu va eluda musicalul , ci va dezvolta o orientare preponderenta spre acest gen ( astfel , vor fi angajati actori cu aptitudini muzicale , iar treptat , regizorii , orchestra si interpretii isi vor limita registrul la opereta sau la musical )

****

Spectacolul inaugural “ Bal la Printul Orlovski “ ( imaginat dupa actul secund al Liliacului straussian , cu fine accente de la Belle-epoque ) a cuprins deopotriva, momente de coregrafie , duete , valsuri , cancan si fragmente din cea mai recenta premiera a TNO , “ Contesa Maritza “ de E. Kalman ( v. aria lui Tassilo interpretata cu rafinament si maturitate vocala de inconfundabilul Alfredo Pascu ) ; au dat relief si pregnanta scenica seratei cei doi oaspeti speciali – pianistul Horia Mihail si violonistul Alexandru Tomescu ( performand la doua instrumente unanim recunoscute in lumea muzicala : pianul Bosendorfer si vioara Stradivarius ) . Alti invitati de onoare ai balului au fost : Bianca Ionescu ( intruchipand o Adela straussiana din alt ev ) , Doina Scripcaru
( temperat-sentimentala in duetul din “ Vaduva vesela “ , de Lehar , alaturi de Stefan Popov ) , Silvia Sohterus ( acelasi imprevizibil personaj , in aria Rosalindei din Liliacul ), sau Crina Zancu si Daniel Eufrosin ( prezente vocale echilibrate in duetul “ Victoria si-al ei husar “ de Paul Abraham ) .
Printre spectatori au mai figurat : Adrian Iorgulescu ( MCC ) , Aura Corbeanu , Ioan Tugearu , Dumitru Avakian , Grigore Constantinescu , Anca Florea , V. Opaschi , Oltea S.-Parau , Mihai Cosma , Vl. Cosma , Beatrice Rancea , Aura Brumaru s. a. Maestri de ceremonii ai galei au fost Crina Matei si George Calin ( doua personaje tributare uneori, jocului sentimentelor ) .
Reprezentatia s-a sfarsit , in euforia generala ( v. ecourile gen Radetzki Mars ) . Pe ecranul memoriei se prelinge parca la infinit lunga distributie , insotita fireste , de reverentele neostentative ale amfitrionilor ...


Liviu Damian